Regret foarte mult, până la ciudă, că Antena 3 era să (nu) fie evacuată și că francezii l-au prins pe Gregorian Bivolaru. Regret și că sirienii au început să intre cu forța în Europa, dar și că DiCaprio a luat, în sfârșit, Oscarul. Regret fiecare știre de mare audiență difuzată din ianuarie încoace în România, pentru că fiecare astfel de știri acoperă un pic ceea ce ar trebui să fie un subiect de dezbatere națională.
Ceva ne omoară copiii, iar statul român este neputincios.
Ceva-ul nu e ebola, nici ciumă bubonică, nici cancer galopant. E o nenorocită de bacterie, care apare atunci când alimentele nu sunt corect spălate sau tratate termic. E ceva de care se scapă doar fiind atent. Gândiți-vă cum pășiți pe o scară. Dacă nu respectați cadența vă rupeți gâtul, dar, pe fond, nu e greu deloc să mergi pe niște trepte.
Statul român nu e vreo rușine internațională. De bine de rău suntem o țară din Europa, cu limbă, legi, șosele, garduri, cetățeni care știu să scrie și să citească, mașini, norme de mediu, trenduri, lideri, umor, cultură, istorie. Nu suntem Afghanistan, sau Siria. Nu ne-am născut ieri, ca americanii. Nu suntem bătuți în cap cu parul, ca un trib din Amazon.
Și totuși, deși suntem descendenții iluminaților daci și ai romanilor, cei mai civilizați dintre antici, am reușit să ne corcim într-un asemenea hal încât să ne punem lideri doar dintre proști, dintre răi și dintre hoți. Și după ce facem asta în toată țara, de la ultimul cătun până la Capitală, ne ațintim atenția asupra organizațiilor care au emanat asemenea specimene. Înjurăm PSD, PNL, PDL, PNȚCD, Fundația Soros si UDMR, Liga Pișăcioșilor și FRF. Cum ar veni, ne căcăm în curte, lângă ușa de la casă, dar ne fute grija de mizeria din parcul școlii.
Nu partidele sunt problema. Nici un partid nu și-ar pune cretinii pe funcții, când câștigă puterea, dacă noi, ăștia obișnuiții, ne-am mai arunca din când în când privirea asupra activității oamenilor din administrație.
Gândește-te un pic: când ai cerut, ultima oară, o informație de interes public, unei instituții? Când ai dat în judecată o entitate publică? Când te-ai pus ultima oară de-a curmezișul unei situații ilegale sau abuzive?
Niciodată, nu?
Și-atunci de ce ne mirăm că DSV Argeș, chemată la începutul lunii februarie să testeze alimente din loturile suspecte, suspecte de infestare cu eColi, a făcut doar testele pentru pesticide?
De ce atâta indignare că Spitalul de Urgențe din Pitești nu a achiziționat anul ăsta trusele de testare la eColi până când n-a murit și al treilea bebeluș?
Cum să ți se pară șocant că epidemiologii din Argeș s-au apucat abia acum, peste la o lună de la declanșarea epidemiei, să testeze ce brumă de alimente au mai găsit din loturile care au îmbolnăvit zeci de bebeluși?
Oamenii ăia incompetenți de la Argeș au frați vitregi în Prahova, Botoșani, Bacău, Arad etc. Sunt pesediști puși pe pile de PSD, liberali care și-au câștigat concursurile pe post în sediile de partid, neveste de emanați și amante de decerebrați cu funcții politice. România e condusă, la nivelul unde orice țară are profesioniști, de o armată doldora de imbecili cu diplome false, pizde mișto și proaste și progenituri de îmbogățiți suspecți.
Moartea a trei bebeluși din Argeș din cauza unei afecțiuni banale, care se și previne ușor, se și trateaza cu succes, reprezintă eșecul nostru al tuturor. Suntem ca într-un avion privat, unde toți avem locuri la geam și privim cu nesaț cerul. Nimeni n-a observat că pilotul poartă o salopetă de sudor, că e beat mort și că înjură căutând frâna de mână, dorind să parcheze și să meargă la toaletă.
Ne-am alienat complet. Nu ratăm nici o secundă ce fac Iohannis și Dragnea, Hagi și Capatos, Drăgușanca și Lucescu. Cu ochii pe ei, nici nu sesizăm ce se intâmplă lângă noi. Ne uităm cu îngrijorare după teroriștii arabi și ignorăm fabricile care fac alimente în condiții improprii. Și când ne mor copiii, suntem șocați. Șocul prostului.
Pe 25 februarie, la peste o lună de la primul bebeluș adus la spital în stare gravă, DSV Argeș a găsit bacteria eColi în niște brânză, provenită dintr-un lot de 25 de kilograme și produsă de o firmă autorizată sanitar-veterinar din judeţul Argeş. În lumina acestei informații, cum să iau eu, acum, apelul ministrul Sănătății, care ne ruga să cumpărăm doar alimente autorizate sanitar-veterinar? Ca pe o glumă? Ca pe o invitație la sinucidere?
Sau suntem o glumă? Un avatar? E România o țară locuită de un popor sau doar un plai populat de niște triburi? Avem un sistem public sau doar un decor imens, cu fațade iluminate și actori care se prefac că-s funcționari? Avem mecanisme de apărare la dezastre sau doar am avut noroc până acum?
Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 3 (1202) – 7-20 martie 2016
