Pentru un român neaoș de-al nostru, experiența unei delegații în Secuime poate fi o amintire traumatizantă care-l va marca profund. Atât pe el, cât și pe toți cei care, oripilați, vor povesti și re-povesti cum au auzit ei de la un vecin al cărui nepot de frate al unei cunoștințe de-al unei surori de-al lui Sandu a lui Veta de la Coafor n-a putut să-și cumpere o pâine printre maghiarii din Hargita-Covasna (un ținut parcă păstrat sub șaua calului, numai bun de dus la Ungaria Mare). Putea fi chiar Gheorghe Funar (că Vadim Tudor a murit, săracul, că erudit om a fost și învățat, cu inima mare, tricoloră, iar de Ciontu nimeni nu mai știe nimic – o fi murit și el săracul). Puteai fi chiar tu, dragă cititorule.
Românul nostru, copt de foame în dimineața de după seara târzie în care a ajuns în Secuime și a dormit buștean în camera de hotel, că era târziu și era frânt de oboseală, se duce peste drum la o brutărie să-și ia o pâine, să o asorteze cu niște parizer și muștar (deliciul oricărui delegat). Intră în brutărie (că avea pâine și kurtoskolacs în vitrină) și vânzătoarea-i zice: “ioreghelt” (bună dimineața).
Adică nici n-a intrat omul în magazin și l-a și detectat că-i român și i-a zis că regretă (io regret, ha)?!?!
– “Apăi și io regret” – i-a răspuns, dârz, pe poziții, românul nostru.
– “Poroncioni!” (poftiți!)
Aha, adică-mi poruncești la mine-n țară? – s-a enervat mintal românul nostru și a privit-o dârz în ochi.
– “Teșec?” (vă rog?)
Da, fă, eșec, total – și-a zis românul nostru, că nu mă intimidezi! A mai privit-o încă o dată dârz în ochi, n-a zis nimic și i-a întors, sfidător, spatele. Și a dat să iasă.
– “Vizontlatașro!” – a mai primit el un cuțit intercultural în spate.
La care s-a întors și i-a zis-o de la obraz: “Dă, fă, vizon lat în șanț! Că ați venit cu caii vostri și ați lățit sub copite flora și fauna!”
Și-a ieșit, trântind ușa.
O doamnă care tocmai intra i-a aruncat, sfidător: “ionopot”! (bună ziua)
– “Da, dar nici io nu pot să vă dau Ardealul, fă, dacă o pită nu sunteți în stare să-mi dați la mine-n țară”!
Da, Transilvania este un loc în care cu toții (români, germani, maghiari, sași, șvabi, țigani, ruteni, sloveni și ce-om mai fi fiind) vorbim daca veche, strămoșească.
