Patriot de duminică încă de când își băga călcâiul pintenat la înaintare, ca să scape de războiul din Vietnam, și creștin practicant încă de când schimba manechinuitele de foame din estul Europei ca pe cravate, Donald Trump face tot posibilul să demonstreze până și republicanilor că e dus rău cu pluta pe Potomac. Nu trece zi ca acest ”American Mitocan” să nu-și dea în stambă, oferindu-ne mostre de umor involuntar și exemple de cum va arăta o Americă (și, prin extensie, o lume) condusă de acest dilimache irecuperabil.
Cea mai recentă trăznaie s-a petrecut la un miting electoral în Virginia, unde, pe lângă aplauzele și ovațiile redneck-ilor, Trump a fost întâmpinat și de orăcăitul unui bebeluș. Jovial, candidatul republican i-a cerut mamei să nu plece nicăieri cu brotacul, ci să-l lase acolo, că lui îi plac copiii, ce dacă urlă, e bine că urlă, asta e dovada că din el va crește un cetățean american viguros, alb și blond, arian de la mama lui, exact ca Donald Duck, la o adică. Pentru ca, după doar un minut, acest Vadim cu meșă și câteva miliarde de neuroni în minus față de original, să-i ordone mămicii, ca ultimei imigrante mexicane, să se care, cu tot cu copil, că-i strică discursul, adăugând, cu același zâmbet grobian: ”Am glumit adineauri”.
Ce înțelegem noi de aici? Înțelegem că e groasă rău dacă țăcănitul ăsta ajunge să aibă acces la butonul atomic. Numai imaginați-vă: într-o zi, Trump se trezește bine dispus și spune că-i plac chinezii. Sunt mici, zglobii, au ochii oblici, mănâncă orez. Pentru ca, după un minut, să declare că nu-i mai plac și să ordone o salvă de rachete nucleare pe Beijing. Eventual, adăugând ”Am glumit adineauri”. Și, dacă exemplul nu vă încălzește, haideți să luăm unul care o să vă înghețe: într-o altă dimineață – fiindcă Trump e matinal, ar dormi el mai mult din cauză de fotomodelă tânără și degrabă dezbrăcăcioasă, dar nu-l lasă prostata – prezidentul se trezește și aude că rușii au plecat să se plimbe cu tancul prin București. În prima clipă, dă telefon la Deveselu, dornic să apere România, partener strategic în cadrul NATO, dar apoi se răzgândește: ”Ia stai, frate, românii n-au plătit intervenția mai înainte, cum plăteam eu blănița și apartamențelul când mă pregăteam să iau de nevastă vreo fomistă d-asta din Est, de ce să-i apăr? Să se apere singuri, am glumit adineauri. Vladimir, my friend, încalecă-i cât vrei!”.
Ca să-l parafrazăm pe Băsescu – un președinte care, spre deosebire de Trump, iubea copiii și nu-i lovea nici cu pumnul în burtă, nici cu piciorul în dinți, nici cu karata sau cu katana – amară soartă o așteaptă pe America: să aibă de ales între o babetă comunistă, mai mincinoasă ca Ponta și un troglodit bipolar, mai dement ca Hitler. Nu s-or fi găsit, din toată nația aia mândră de trei sute și ceva de milioane de oameni alți doi candidați mai de soi? A rămas America lui Washington și Lincoln și Roosevelt și Eisenhower la mâna unor asemenea gherțoi? Oricum ar fi și oricine va merge de la anul la Casa Albă, cred că bebelușul dat afară din sală de Trump e un vizionar: el a plâns soarta Americii și a planetei cu cel puțin câteva luni înainte s-o plângem noi toți.
