Mutat treptat de la sat la oraș, în 50 de ani de comunism înfloritor, de la coada sapei sau fierul plugului la salopeta de șantierist sau muncitor în fabricile cu care s-a construit socialismul, orice român care se respectă la pensie, în sufrageria sa de 10 metri pătrați de la etajul 9, oftează gingaș și stoarce timid o lacrimă în colțul ochiului când își aduce aminte de banca de la poartă, elementul acela tradițional românesc pe care, în buza șanțului, din gură în gură și de la ureche la ureche, se comunicau jurnalele sătești de știri locale, se analiza dinamica societății rurale, sau se făceau pariurile referitoare la cine cui urma, în viitorul apropiat, să-i mai îndrepte oasele sau să-i mai distrugă viața luându-l de bărbat.
Ei bine, după atâta amar de vreme în care am trăit cu spaima că astfel de tradiții ne-ar fi putut altera imaginea de oameni cu caractere impecabile şi după milioane de dolari ce azi se dovedesc, iată, bine cheltuite, cercetătorii (americani de data asta) au identificat originea șanț chatingului şi beneficiile pe care acesta le-a adus omenirii. Da, aţi citit bine şi veţi vedea că tot ce aţi crezut până astăzi în legătură cu subiectul a fost complet greşit!
Descoperirile sugerează că, la oameni, creierul este programat în aşa fel încât să răspundă la bârfă şi că, mai mult, bârfa i-a ajutat pe oamenii primitivi să prospere. Adevărul e că nu trebuie să fii un geniu ca să înţelegi că, în timp ce limba otrăvită despică în patru subiectul genţilor de mii de euro ale vreunei surate, inima şi, mai ales, mintea unei femei încep să râvnească la ce-au văzut ochii atât de iscoditori. Că efortul financiar ar fi al ei sau al bărbatului de lângă ea nu mai contează. Important e că oricine şi oricum ar munci sau ar pofti pentru ca valoroasa geantă să ajungă pe încheietura respectivei doamne invidioase, întreprinderea ar fi, indiferent ce-ar zice gurile rele, un act de prosperitate.
Cică bârfa ne ajută să prezicem cine ne este prieten şi cine nu ne e. Deoarece, încă de pe vremea în care oamenii primitivi trăiau în grupuri mici, indivizii aveau nevoie să ştie cine le poate deveni partener şi cine le este duşman. Aflarea acestor informaţii direct din propria experienţă putea fi, mai ales în vremurile respective, un proces lent şi periculos. Aşadar, soluţia ideală era bârfa. Bărbaţii fiind ocupaţi să vâneze sau să se cotonogească cu ghioagele reciproc într-un sublim, dar rudimentar joc de societate, bârfa pica pe umerii puternici ai femeilor din epocă. La adăpostul vreunei peşteri răcoroase şi ronţăind delicat vreun ciolan mai mult sau mai puţin crud, ele preluau informaţia preţioasă şi o transmiteau filtrată prin înţelepciunea lor ancestrală colocatarului de peşteră.
Apropo, ştiaţi că există bârfă pozitivă şi bârfă negativă? Cea cu semnul plus se referă la transmiterea prin viu grai şi din om în om a unei informaţii de genul „a salvat o bătrână de la înec”, deci neinteresantă din orice unghi am privi chestiunea. S-ar putea pune problema: de ce o astfel de rostire este bârfă? Pentru că, atunci când aparţine unei femei, cea salvată, de regulă, nu prea e bătrână de felul ei. Tocmai de aceea creierul uman este programat să acorde o atenţie deosebită bârfei negative, care nu mai are nevoie de nicio definiţie. „Dacă cineva reprezintă competiţia, atunci vrei să se creeze bârfe negative la adresa lui pentru a-l depăşi”, au explicat autorii studiului. Aşa s-ar explica nevoia individului de a altera bârfa primară, adaugându-i elemente dintre cele mai picante şi mai răutăcioase înainte de a o transmite mai departe, având, desigur, grijă să nu existe vreun dubiu asupra veridicităţii sale.
Chiar dacă au fost cheltuite sume impresionante pentru studiu, eu zic că s-a pierdut din vedere un aspect deosebit de important: efectul terapeutic al bârfei. Păi ce poate face pentru psihicul unei femei chiar şi o jumătate de oră petrecută în tihnă, la o cafeluţă fierbinte, cu caimac, bârfind cu o prietenă bună despre cât de urât îi venea rochia cu buline vreuneia, nu se poate obţine nici cu un tub de Xanax. Altfel, mă declar mulţumită de descoperirea cercetătorilor americani. În sfârşit, pot să bârfesc ştiinţific, pe deplin întemeiat şi absolut benefic pentru sănătate. Deja mă simt mai bine şi aştept un studiu care să demonstreze efectele multipozitive ale shoppingului asupra armoniei conjugale.
