Cum sărbătoarea câmpenească de 1 Mai se apropie cu un avânt muncitoresc demn de o cauză mai bună, toată mândria patriei noastre, de la cocalarul cu Dacie tunată cu sigla BMW din fața blocului până la hipsterii sensibili și rokerii care și-au găsit, în sfârșit, tricoul cu Metallica, se pregăteşte să petreacă în Vamă, frate! Eu m-am gândit bine și mi-am dat seama că m-aș mai duce acolo doar în două situații:
a) dacă cineva mi-ar da bani; mulți bani (să zicem Radu Mazăre, că are de unde).
b) dacă cineva (să zicem tot Radu Mazăre) m-ar face dictator de Vama Veche. Sau regele mării.
Și acum motivele, să nu ziceți că-mi bat gura degeaba:
1. De 1 Mai sunt oameni mulți, plus folkiști. Și mai e și nisip. Decât să stau lângă 40.000 de oameni pe plajă cu nisip în ureche și-n fund și cu zdrăngănit fals de chitară, mai degrabă mă duc pe stadion. Chiar dacă ar fi cel mai plictisitor meci din lume, gen Ceahlăul cu Gloria Bistrița.
2. N-am înțeles niciodată care e marea șmecherie cu marea. Adică bun, e apă multă + soare + nisip. Și? Asta-i tot? Ce-o fi așa de mișto să stai ca fazanul tolanit până te faci ca racul, asta n-o s-o înțeleg niciodată.
3. Pentru că m-am săturat de refrenul lacrimogen „băăăă, s-a stricat Vama, nu mai e ca pe vremuri!”. Păi, vamaiotule, dacă s-a stricat și nu mai e ca pe vremuri, de ce mai mergi acolo, trăi-ți-ar?
4. Nu-mi plac hamsiile, șaorma de Vamă și parizerul. Or, în Vama doar așa ceva se mănâncă.
5. Pentru că berea la Stuf e mai scumpă decât berea de pe Lipscani, iar bere la PET mai beau doar muncitorii și adolescenții care se cred rebeli.
