Pentru prima oară în istorie, Franţa a refuzat s-o mai dea cotită, să se pitulească după cireş, să spună una şi să fumeze alta şi a spus un „Oui!” din toţi rărunchii, din tot sufletul şi chiar din tot colonul căsătoriilor homosexuale. Senatul, dominat de socialişti, a fost corect politic până la capăt şi a redefinit căsătoria, drept „o uniune între persoane de acelaşi sex sau de sex diferit”. Şi asta cu căsătoria nu-i nimic, fiindcă senatorii au decis una şi mai boacănă: ca homosexualii care formează deja o familie unită nu doar printr-un inel, ci şi printr-o verighetă, să aibă dreptul de a înfia copii.
Dacă ne uităm în istorie, vedem că legea este, de fapt, doar încununarea unei tradiţii milenare. Păi nu sunt francezii adevăraţii urmaşi ai dragostelor cu năbădăi dintre Cezar şi Vercingetorix? N-au avut ei regi homosexuali mai mulţi decât toate monarhiile europene la un loc? N-au întors ei spatele inamicului, mai ales când inamicul era blond, înalt, viril şi teuton, ori de câte ori acesta i-a penetrat graniţa? Nu mai zic că linia aia a lor de apărare din est trebuia să se numească Vaginot, dar francezii, pentru că iubeau mai mult bărbaţii, i-au zis Maginot, cu „M” de la “masculin”.
Bineînţeles, legea va declanşa o mulţime de probleme şi nelămuriri. De pildă, în ea se spune că persoanele de acelaşi sex se pot căsători între ele, dar nu se specifică nicăieri dacă la nuntă se va purta rochie de mireasă sau doar costume. Şi dacă se va purta, cine o poartă? Mirele unu sau mirele doi? Sau o poartă unul până la tortul miresei, după care pentru restul nopţii i-o dă şi celuilalat (rochia, să ne-nţelegem!). Pe urmă, când pleacă în luna de miere, cine conduce maşina? Mirele unu sau mirele doi? Sau conduce mirele unu, iar mirele doi i-o bagă în viteză (la schimbător mă refeream, obsedaţilor!).
Nu mai zic când vor adopta copii. Ce-o să zică profesorii ăia, la şcoală, mai ales dac-or fi şi de modă veche sau catolici practicanţi? Vă daţi seama ce şoc pe bieţii dascăli, când l-or întreba pe un negrişor: „Charles, cu cine semeni tu: cu mama sau cu tata?” „Cu mama, dom’ profesor, că e negru din colonii şi-l cheamă Jean-Pierre!” Iar când or râde copiii de el la şcoală, că are doi taţi, micuţul Charles o să le răspundă, de la obraz: „Ba am şi o mamă, cochonilor, şi-a zis mama să-i sugeţi pxxx!”.
În fine, legea mi se pare totuşi discriminatorie. Adică de ce cuplurile de homosexuali au voie să se căsătorească, iar cele de sado-masochişti nu? N-au şi ei dreptul la fericire conjugală? Fiindcă ăştia, spre deosebire de cuplurile clasice, nu s-ar plânge niciodată că i-a bătut soţul cu parul sau că le-a dat soţia cu tigaia în cap! Nu mai zic de zoofili: ei de ce să n-aibă dreptul să mângâie o capră, să călărească o găină sau să înfieze un bebeluş şi-un viţel, cu o vacă blondă, cu ugere naturale, nesiliconate? Păi ori suntem urmaşii cocoşului galez, ori nu mai suntem, nu?
Exclusiv online
