Pentru a întări coeziunea angajaţilor rămaşi la holdingul Adevărul, după numeroase valuri de concedieri, patronatul s-a gândit la o măsură salutară: proiectul „Prânzul împreună la serviciu”, desfăşurat la celebrul restaurant Sensazioni Club.
Nu vă imaginaţi că este vorba de vreun socialism utopic ieftin, ceva gen „dă-mi şi mie nişte felii de parizer, că-ţi dau şi eu din zacusca asta grozavă, făcută de mama”. Dimpotrivă, măsura este una cât se poate de capitalistă, fiind întâlnită şi la marile corporaţii din Occident: angajaţii iau masa la un loc, pe cheltuiala patronului, care reuşeşte, astfel, să-i fidelizeze rapid, pe o burtă de ciorbă şi două gogoşi cu gem.
Acum nu vă aşteptaţi ca, la conu’ Patriciu, mâncarea să fie veşnic pe mocangeală: acţiunea se va încheia în data de 13 ianuarie 2012. Nu de alta, dar ştiţi cum sunt oamenii: îi chemi la masă să-i împrieteneşti, mai o supă, mai o ţuică, mai o garnitură de legume, limbile se dezleagă şi cine ştie unde s-ajunge cu prietenia asta, de se pomeneşte bietu’ patron chemat ca martor la divorţ!
Oricum, gestul petrolistului i-a impresionat profund nu doar pe angajaţii lui, ci şi pe angajaţii nimănui: sute de oameni ai străzii şi de calici din cel mai sector sărac care este, şi anume sectorul 5, şi-au exprimat nemulţumirea că nu sunt şi ei trataţi la fel. Ieri, pe când în alte sectoare amărăştenii crăpau în ei fasole cu ciolan, săracii din Ferentari făceau foamea cu demnitate. Ei au acceptat faptul că banii primăriei trebuie economisiţi pentru Vanghelion, dar pentru nimic în lume n-au vrut să se împace cu gândul că în Bucureşti există oameni care mănâncă gratis mai bine decât ei. Aşa că, în mod cu totul spontan, ieri, pe la prânz, în faţa Primăriei Sectorului 5 au apărut mai mulţi protestatari, care şi-au ridicat glasurile flămânde contra discriminării. Majoritatea purtau pancarte pe care se putea citi: „Îl vrem pe Patriciu primar!”, „Vanghelie, ne înşeli la cântar!” sau „Scump, domnu’ Marean, scump! Dincolo era mai ieftin!”.
Reporterii noştri au reuşit să stea de vorbă cu câţiva protestatari, care şi-au mărturisit profunda indignare faţă de situaţie. Unul dintre ei, care s-a recomandat „Gicu”, ne-a declarat: „E nedrept ca oamenii ăia să mănânce în lux la Senzationi Club şi noi să avem aproape permanent nişte senzationi de burţi goale şi leşin la lingurică! De când cu criza asta, oamenii au devenit mai zgârciţi şi nu mai dau bani aşa cum dădeau pe vremuri, deşi eu am un vad foarte bun, chiar în faţa unei biserici. Ce se întâmplă e strigător la cer: adică ziariştii ăia mai şi muncesc, deci şi-ar putea permite, lejer, să-şi cumpere mâncarea, dar, cu toate astea, o primesc gratis, în vreme ce noi, cerşetorii, care n-am muncit niciodată, suntem nevoiţi să ne mai şi înghesuim pentru ea?”.
Un alt participant la miting, care a refuzat să-şi decline identitatea, a ţinut însă să sublinieze: „Băi, frăţică, asta e discriminare pe faţă: ăia mănâncă la lux şi noi stăm aici cu sufertaşu’, să întingem în zama chioară pe care se îndură Vanghelie să ne-o dea? Ce dacă e ziarişti, nu e şi ei tot oameni, ca şi noi? Ce? Ziariştii lucrează în stres? Ha, păi de-aşa stres aş vrea şi eu, tăticule, să am parte, să stau toată ziua la birou! Să vezi ce stres bag eu, că stau toată ziulica în stradă, de mă găseşte bucuriile şi, până livrez vreo două jointuri, mă trec toate sudorile, să nu mă prindă garda-n fapt! Aşa că domnu’ Patriciu, dacă tot vrea să-şi facă pomană până la capăt, să ne dea şi nouă nişte mâncare, dar din aia, de restaurant, nu din asta, de cantină. Şi dacă vine domnu’ Imre, după masă, şi ne serveşte şi cu nişte ţigări – că tot a fost el mare grangur la Phillip Morris şi are de unde – să mor io dacă-l mai votez vreodată pe sărăntocul ăsta de Vanghelie!”
