Funcţia de preşedinte de ţară e singura – cu excepţia funcţiei de antrenor la Steaua – în care nu trebuie să ai bacul luat ca să umfli mulţi bani, să te fâţâi toată ziua prin vizite oficiale şi să rânjeşti, când şi când, fasolea la ziarişti. De fapt, nu e nevoie să ai nici măcar liceul – adică, dacă a reuşit Ceauşescu, poate reuşi oricine. Teoretic, ca să ajungi preşedintele ţării trebuie să ai în spate un ditamai partidul de mafioţi, care să fure pentru tine, dar condiţia nu e neapărat valabilă. Poţi intra în cursa prezidenţială şi ca independent – uită-te la Oprescu, că l-au ales bucureştenii cândva şi fără DNA nici nu mai scăpau de el. Ceea ce contează sunt aptitudinile. Vrei să ştii dacă dispui de aptitudini de preşedinte? Nimic mai simplu: completează chestionarul de mai jos şi afli în cinci minute dacă e sau nu cazul să îţi faci încălzirea pentru Cotroceni.
Mergi pe stradă şi găseşti un portofel plin de bani. Cum procedezi?
A Îl iau şi-l predau la prima secţie de poliţie, spre a fi înmânat păgubaşului.
B Îl iau şi-l donez la Partid, eu sunt sărac, dar cinstit.
C Ghinion! Eu nu merg niciodată pe jos, merg decât cu maşina!
În caz de urgenţă, ai chema minerii?
A Nu, ultima oară când au venit mi-au smuls barba, acum mai am şi eu trei fire de păr în cap şi n-aş vrea să rămân şi fără alea.
B Da, ca să îi decorez cu “Steaua României” în grad de pulan pentru că au răspuns la chemarea noastră.
C Nu, pentru că plantează panseluţe la Universitate, şi soţiei mele nu-i plac panseluţele.
Cine poartă pantalonii în familia ta?
A De obicei, eu, soţia poartă pantaloni doar când merge la jogging.
B Avem o singură pereche de pantaloni în familie, aşa că îi purtăm cu rândul.
C Nu ştiu, staţi să o întreb pe soţia mea.
Ce număr ai la pantof?
A Nu mi-am mai cumpărat o pereche de pantofi de pe vremea lui Ceauşescu. Vreţi să spuneţi cât port la tenişii Huang Fei din “Dragonul Roşu”?
B 21-22. Eu prefer sistemul de măsuri sovietic, să ştiţi, nu cunosc măsurile capitaliste.
C Nu ştiu ce număr, în orice caz foarte mult. De când mă ştiu am trăit pe picior mare.
Mii de refugiaţi arabi vor să intre în România. Ca preşedinte, ce măsuri iei?
A Sun la doamna Merkel şi o întreb dacă mai are locuri de cazare prin Munchen.
B Înfiinţez nişte tabere, le dau refugiaţilor alocaţii mărite, le dau cetăţenie şi-i rog să mă voteze pentru încă un mandat.
C Am nişte case prin Sibiu, ar putea sta momentan acolo, până îi vând eu la nemţi, pe toţi.
Să presupunem că nişte cetăţeni români au fost luaţi ostatici de Statul Islamic. Ce faci?
A Cer ajutorul partenerilor americani, să se ocupe ei, că i-a mâncat în fund să sponsorizeze Statul Islamic!
B Îl sun pe Raed Arafat, să-i găsească el cu SMURDUL, că e tot sirian, ca teroriştii.
C Nu fac nimic, cine i-a pus să meargă în Siria? Eu nu mi-am făcut niciun concediu acolo.
Unde ţi-ai petrece concediul: în Caraibe sau în Mamaia, că-i mai ieftin?
A Nu, tot unde mi l-am petrecut şi anul ăsta, anul trecut şi în ultimii 25 de ani: acasă.
B Nu la Mamaia, ci cu Mamaia, măi, animalule, că am şi eu o vârstă, se poate?
C Şi în Caraibe, şi la Mamaia n-ar merge? Că doar sunt preşedinte, îmi permit!
Răspunsuri:
Majoritatea răspunsurilor A: N-ai nicio şansă să ajungi preşedinte. Pune mâna şi munceşte, să-i faci pe alţii preşedinţi!
Majoritatea răspunsurilor B: Ai oarecare şanse să devii preşedinte, dar trebuie mai întâi să dai o lovitură de stat pentru asta.
Majoritatea răspunsurilor C: Domnu’ Iohannis, dumneavoastră sunteţi?
