Că există o dependență de ciordeală și-au dat seama și înaintașii noștri, cu mult înainte de apariția politicienilor postrevoluționari, atunci când au născocit proverbul ”cine fură azi un ou mâine va fura un bou”. Este absolut clar și dovedit științific de realitățile românești din ultimul sfert de veac că unii oameni, odată ce au băgat mâna în buzunarul statului, nu se mai pot opri până nu dau în supradoză, indiferent de riscuri. Uitați-vă la Oprescu: îi arestaseră procurorii mâna dreaptă, îi arestaseră și mâna stângă și el tot mai cerea mii de euroi șpagă – și, nemaiavând mâini, probabil încasa banii direct cu proteza aia dentară nouă, pusă taman prin Brazilia.
În orice țară civilizată, când există dependențe periculoase, autoritățile fac eforturi să le țină sub control. Dar cine a zis că România e țară civilizată? La noi, cel puțin în cazul dependenței de ciordeală, autoritățile fac eforturi să o încurajeze. Ieri, de pildă, Cocoș și Pinalti, acuzați într-un dosar greu, cu șpăgi de zeci de milioane de euro, au primit condamnări simbolice. Te și întrebi ce-a fost în capul judecătorilor de la Înalta Curte când i-au dat lui Cocoș doi ani de pușcărie și au dispus confiscarea a trei milioane de euro din averea lui. Alo, domnii cu perucă și bube-n cap, care decideți cine și cât să intre la pușcărie, stați să ne înțelegem: păi numai Pinalti a zis că i-a dat lui Cocoș o șpagă de zece milioane de euro, bani în mână, nemunciți. Voi de ce îi confiscați numai trei milioane? Adică restul de șapte rămân ai lui? Asta e ca și cum, dacă ți-ar intra în casă un hoț și ți-ar lua televizorul, judecătorul ar decide că spărgătorul trebuie să dea înapoi numai telecomanda, aparatul rămâne la el, păi pe ce să mai vadă nevastă-sa telenovele turcești, dacă tu, păgubit onest, îți iei televizorul înapoi?
Sistemul ăla îndoielnic, în care judecătorii nu par angajați ai statului, ci ai infractorilor, trebuie neapărat schimbat. Nenea judecătorii trebuie puși să aleagă: ori dau pedepse serioase, nu zic de glonț în ceafă, ca la chinezi – că doar suntem europeni, ce veceul nostru din curte? -, dar măcar un 240 de ani de închisoare fără posibilitatea eliberării condiționate, ca la americani – ori le dau proporționate. Bunăoară, dacă un individ precum Cocoș, care a furat zeci de milioane de euro, a luat doar doi ani de pușcărie, s-ar cuveni ca și un amărăștean care fură de foame să primească o pedeapsă pe măsura faptei sale. Furi un portofel din tramvai, iei doar o zi de pușcărie, furi o pâine din magazin, fac gardienii turul pușcăriei cu tine și pe urmă te trimit acasă, ți-ai ispășit pedeapsa.
Altfel, la asemenea batjocură de sentință, în România nu va mai fi nimeni încurajat să muncească, toată lumea va dori să fure cât mai multe milioane, ca să aibă din ce trăi la bătrânețe. N-o să mai vrea nimeni să-și facă pensie privată, toți o să înceapă să ia șpăgi cât mai mari, pentru că furtul a devenit, la noi, cea mai sigură asigurare de pensie, de viață și de sănătate. Nu trebuie să muncești ca un bou zeci de ani ca să te bucuri de pensie, e suficient să furi câteva milioane de euroi la tinerețe și o să ai o bătrânețe îmbelșugată, după un cantonament modest la Jilava. Și toate fetișcanele care visează prinți bogați nu se vor mai culca cu poza lui Cristi Borcea sub pernă, ci cu cea a lui Dorin Cocoș, dovada supremă că în România e mai bine să fi cocoș cu ouăle de aur decât taur comunal.
