Am vrut foarte mult să îi luăm un interviu fostului şi viitorului şef de stat, Crin Antonescu, dar, când am văzut cât e de tracasat, de hăituit, de epuizat bietul de el, am zis că ne facem aiurea păcate capitale dacă-l mai deranjăm şi noi cu întrebările noastre impertinente. Aşa că ne-am imaginat doar cum ar fi putut arăta un interviu cu primul preşedinte al României bunului-simţ, de Ziua Naţională.
Redacţia: Bună ziua, domnule preşedinte!
Crin Antonescu (morocănos): Bună pe naiba! La ora 1 n-are cum să fie bună! Dacă m-aţi mai fi lăsat măcar o oră…
R: Domnule preşedinte, ce sărbătorim noi azi?
C. A. (nedumerit): Păi ce sărbătorim? De fapt, staţi aşa: ce zi e azi?
R: 1 decembrie.
C. A.: 1 decembrie? Vai, cum trece timpul ăsta… Parcă mai ieri era 1 august şi mă sufocam de căldură la Cotroceni… Eh, ce vremuri…
R: Deci ce sărbătorim?
C. A.: Pe 1 decembrie? Da, domnule, ştiu: s-a înfiinţat Pro TV. În 1995. Cu Esca la pupitru. Dar pentru noi, cei de la Antene, ăsta nu-i un motiv de sărbătoare, să ştiţi! O dată nu m-a invitat şi pe mine Esca în studio… Nici măcar la „Dansez pentru tine” nu m-au chemat şi, uite, pe Ponta l-au invitat, să valseze cu Daciana. Nu e ăsta un semn clar că Pro TV are ceva cu mine? Da’ las’ că mai stăm noi de vorbă, domnu’ Sârbu, s-aude?…
R: Totuşi, nu la sărbătoarea Pro TV ne refeream, la o alta!
C.A.: Alta? Care alta? Nu mai ştiu niciuna pe 1 decembrie… S-a născut Decebal atunci? A, poate Menumorut a inaugurat un drum comunal, ceva? Vlad Ţepeş s-a despărţit de amanta bulgăroaică?… Aoleoo, ştiu! Să nu-mi spuneţi că Voiculescu l-a suspendat pe Băsescu azi de dimineaţă, în lipsa mea, şi noi asta sărbătorim!
R: Nu, domnu’ Antonescu. Sărbătorim Marea Unire!
C. A.: A, da, ştiam! Eu întotdeauna, ca istoric, am apreciat astfel de evenimente măreţe!
R: Ce înseamnă pentru dvs. Marea Unire?
C. A.: Ce să însemne? O sută de mii de ardeleni fraieri adunaţi la Alba-Iulia ca să se alipească la puturoşii din Regat şi să-i înjure nepoţii şi strănepoţii peste un secol din cauza asta, că ei muncesc, iar sudiştii trândăvesc! De fapt, Marea Unire abia acum s-a făcut, când noi, liberalii, ne-am unit cu pesediştii ca să-l dăm jos pe tiran!
R: Deci în România e tiranie…
C.A.: Normal că e! Atâta vreme cât eu, ca cetăţean, nu am voie să fac ce vreau, să dorm cât vreau, să mănânc ce vreau şi pe unde vreau, e clar că trăim într-o dictatură.
R: Dar uite că Europa ne felicită pentru progresele făcute!
C. A.: Normal! De vreme ce conducătorii Europei sunt nişte vânduţi băsişti, nici nu-i de mirare! Şi-au propus să împartă România cu Băsescu, dar eu nu-i voi lăsa!
R: Vă consideraţi naţionalist?
C. A.: Puţin spus! Sunt de-a dreptul patriot! Nu voi da nimic din suveranitatea naţională! Nu voi ceda un petic de cearşaf nimănui şi mă bate gândul ca, atunci când voi ajunge iar preşedinte, să dau un decret prezidenţial pentru interzicerea trecerii la ora Europei Occidentale! Păi ce-i aia să ne trezim când vor ei? Ne deşteptăm când vrem noi! Şi cu cât românul se deşteaptă mai târziu, cu atât e mai bine pentru reprezentanţii lui în Parlament, guvern şi preşedinţie, adică noi!
R: La Iaşi aţi fost surprins dormind. Ce s-a întâmplat?
C. A.: Dom’le, dumneata ai auzit melodia aia cu „Eu vara nu dorm?”. Ei, eu sunt convins că pentru mine a fost făcută, a fost un mesaj subliminal băsescian clar. Deci difuzau melodia aia non-stop la radio şi cum o ascultam, cum îmi trecea somnul! N-am dormit zile întregi cât am fost la Cotroceni, îţi dai seama? Noroc că s-a pronunţat Curtea Constituţională, că aş fi clacat! Mă omorau cu zile, dom’le, trepăduşii lui Băsescu! Ei, şi acum nu-i normal să dorm întruna?
R: Bine, ne scuzaţi, vă lăsăm să vă odihniţi!
C. A.: Nu e vorba să mă odihnesc! Eu am mintea odihnită, în schimb sufletul meu e zbuciumat de atâta suferinţă cât există în ţara asta… Vă spun sincer, am obosit să sufăr pentru toţi românii, pentru toţi bugetarii, pentru toţi pensionarii, ba încă şi pentru Badea, că nu se mărită odată Topmodela aia cu el şi-mi plânge amărâtu’ seară de seară pe umăr, în cabina de machiaj!
R: Atunci vă lăsăm să vă odihniţi sufletul! O zi bună!
C. A.: Ce urare e asta? Vă arde de miştocăreală? Se spune „noapte bună”, da?
