În 1989, cu ocazia schimbării de regim din România, dictatorul Nicolae Ceaușescu era debarcat la Târgoviște dintr-un tab. Era adus într-o unitate militară pentru a fi executat în cel mai pur stil mafiot. Procesul său a fost o mascaradă judiciară mult gustată de poporul văduvit ani de zile de lipsa salamului cu soia sau a hârtiei igienice. Când trupul dictatorului cădea în lada de gunoi a istoriei ciuruit de gloanțele noului regim democrat, Ion Iliescu aka nea Nelu se pregătea de o lungă domnie. Un mic accident are loc în 1990 când, imediat după alegeri, o gașcă de băieți democrați ocupă Piața Universității și o ard pe niște proteste tip flower-power, luptând împotriva neo-comuniștilor pe bază de folk leșinat. Oripilat de ideea de a fi contestat nea Nelu devine necruțător. El cheamă sub arme (bâte, lanțuri, cozi de topor, etc) clasa muncitoare din mine și predă comanda unor securiști și milițieni destoinici care o pun de un măcel soldat, oficial, cu 4 morți.
Ani de zile sistemul judiciar românesc și-a bătut joc de ideea de justiție și refuzat să ancheteze dosarul penal deschis de ochii lumii. Vreme de 20 de ani dosarul a fost închis și deschis după cum au vrut mușchii justiției românești, pe atunci o femeie de moravuri ușoare care să tăvălea prin așternuturi cu politrucii. Câțiva șeptari ai regimului represiv au fost depozitați la bulău demonstrativ, iar Ion Iliescu, capul operațiunilor teroriste din 1898 și 1990, a fost anchetat dur, de vreo două ori, la o cafea cu procurorii. Inclusiv apostolița dreptății absolute, neprihănita Kovesi, a dat și ea un cap în gură victimelor mineriadei, asasinând dosarul și extrăgându-l de sub urmărire penală pe Iliescu în 7 decembrie 2007.
Șapte ani mai târziu, grație încăpățânării președintelui Asociației 21 Decembrie Doru Mărieș, CEDO obliga statul porcesc român și pe porcii de la butoane să redeschidă ancheta. Poate doamna Kovesi o să aibă decența să se ceară afară din funcție și să se călugărească nu pentru presupusele chiolhanuri cu Ghiță și liota lui de securiști, ci pentru afirmațiile din decizia CEDO care au condus la redeschiderea dosarului mineriadei și care sună cam așa: "Toate dovezile din acest caz indica existenta elementelor constituțiile ale unei crime împotriva umanității, comise de oficiali ai statului roman, inclusiv membri ai Guvernului si militari cu grade importante".
Luni, 16 ianuarie 2017, istoria ne-a demonstrat din nou că are prostul obicei de a se repeta. Nu din TAB, ci dintr-un Mercedes ultimul răcnet, a descălecat la procuratură Iliescu. A pășit apăsat, înconjurat de SPP-iști și a intrat în clădirea Parchetului General de unde a ieșit având, în sfârșit, calitatea de inculpat. Și dacă oamenii muncii din justiție nu comit vreo nefăcută, avem toate șansele de a vedea în scurtă vreme un bolșevic cu astrahanul pe ochi așteptându-și rândul la poartă la Jilava. Așa să ne ajute Dumnezeu!
