Păi destul de timorat. Am ajuns în Piață (contrar obiceiurilor mele) la ora 17.00 fix, și am găsit doar o mână de oameni care erau, ce-i drept, destul de activi. Printre ei și Claudiu Crăciun, dar și Toader Paleologu, Stelian Tănase, Mihnea de la Luna Amara sau reprezentantul precariatului din România, Costi Rogozanu. Pe Remus Cernea nu l-am văzut pe acolo, deși la un moment dat s-a huiduit atât de tare încât nu cred că putea să fie vorba despre nimeni altceva decât despre deputatul nostru cu față de lesbian.
În bunul stil al protestelor de Feisbuc de la noi mă așteptam ca dintre cei aproape 10.000 de oameni care dăduseră “Going” pe pagina evenimentului să vină clasicul 5-10%.
În jumătate de oră însă, zona de la fântâna de lângă Arhitectură a devenit ticsită de oameni de toate felurile. În ordinea numerelor de pe tricouri, aceștia au fost cam așa: eco-hipioții anticapitaliști, feministele anticapitaliste, naționaliștii cu steaguri dacice, vreo 3 popi cu dezlegare la protest de la Dumnezeu, câțiva ultrași, un punker rătăcit cu tricou cu Che Guevara, vreo 10 monarhiști, multă lume artsy-fartsy, dar și destui indivizi decenți, genul de oameni cu care ați bea măcar o bere fără să vă pară rău. Până la final eu am bunghit, ochiometric, vreo 2500 de oameni.
La capitolul sloganuri, am avut parte atât de hituri vechi precum “PDL și USL, aceeași mizerie”, dar și altele noi, de genul “Uniți, salvăm, Roșia Montană”. Au mai fost câteva încercări de rime dar ele arată că românul s-a născut mai degrabă protestatar decât poet. Într-un mod bizar, nu s-a strigat “Jos Băsescu!”. De fapt stați, ba da, a fost contingentul de pensionari “Voiculescu” de vis-a-vis care, în vreme ce tineretul striga “Jos Guvernul” și îi dădea “bezele” lui Victor Ponta, ocupațiunea lor mintală tot la marinar rămăsese.
Una peste alta, oamenii au rămas chitiți pe tema salvării Roșiei Montane, și n-au mai luptat și pentru legalizarea marijuanei, împotriva violenței domestice ori pentru căsătoriile gay. Totuși, ocupați atât de mult să salveze mediul, oamenii au uitat că, de fapt, cea mai nasoală chestie la afacerea cu RMGC-ul și exploatarea de la Roșia nu sunt cianurile, ci proprietatea privată care devine, ca pe vremea lui Ilici, un moft. Am renunțat însă de multă vreme să mă mai aștept la asemenea finețuri ideologice atunci când oamenii strigă “Jos Capitalismul” îmbrăcați în haine de firmă în timp ce fac poze cu smartphoneul din dotare. La o adică, logica lor e imbatabilă: Băsescu și Ponta vor să le suspende dreptul la proprietate privată al unor indivizi, dar tocmai Capitalismul, nu Statul e de vină. Și adevărul e că așa e: capitalismul e nasoleanu, nu e la fel de culeanu ca socialismul sau anarhismul.
Climaxul a fost, evident, ocuparea străzii, dar și reacția civilizată a jandarmilor, care, din câte pot să văd, au învățat ceva de la protestele de anul trecut.
Dintr-o sursă am auzit că pe la Victoriei au dat cu niște gaze, dar numai așa, de control. Drumul până la Guvern l-am ratat, pentru că deh, mai trebuie omul să și mănânce câte ceva, dar am prins întoarcerea spre Piața Universității, unde vreo 2000 de oamenii ocupă acum, pe modelul Occupy Gezi, zona de la Fântână. Fie că sunteți ecologiști au ba, eu cred că e un lucru bun protestul acesta.
Măcar pentru că, fie și indirect, cei de acolo se luptă pentru proprietatea privată a unor oameni pe care Ponta vrea să le-o facă ferfeniță, dar și pentru că se strigă, în sfârșit, “Jos USL!”. Niciodată nu e prea târziu pentru asta. Ca să parafrazez o replică celebră din Casablanca, acesta este începutul unui protest frumos.
Citiți cum a continuat
