Nu știu ce li s-a năzărit din nou anul acesta românilor, fie ei bugetari, șomeri sau liber-profesioniști, căci parcă s-au tradiționalizat din senin. Mai ieri îi vedeai în fața multinaționalei, cu mobilul înfășurat în jurul urechii, de nici nu ți-ar fi trecut prin minte că, la auzul strigării strămoșeşti, s-ar scălda în ditamai ligheanele pline ochi cu făină, carne de porc și cârnați, și ți-ar vorbi cu dezinvoltură despre straniile moduri de preparare a cârnăciorilor de bere ori a tăierii unui purceluș de lapte. E clar, deci, că dacă vrei să scoți untul, sau mai bine zis jobul dintr-un românaș, îl trimiți trei zile în cantonament la Țața Ghergina, invocând chemarea străbunilor în prag de Crăciun.
Ca atare, ca în orice an, se poate observa, atât prin case, cât și pe străzi, vechiul simptom al Nașterii Domnului. Namilele de preoți cu zestrea antică cusută cu ață aurie, ce îl aduc pe Hristos în orice apartament, la un tarif rezonabil. Familioanele strânse ca la neurochirurgie în jurul mesei din garaj, doar-doar or scoate-o la capăt cu operația pe purcel. Turmele de colindători păcăliți, cel mai probabil, de promisiunea unui leu-doi, dacă vor putea să le cânte-n strună gospodarilor. Toți, aduși laolaltă, printr-o coincidență cel puțin bizară, aruncați de-a-mboulea prin orașe și sate, la teve și la radio, de zici că toate subiectele de discuție din lumea asta s-au terminat și audiențele se pot face doar cu un cuțit și un hartan de ceafă de porc, filmate în Full HD.
Cel mai mult, anul ăsta, ca și anii trecuți, îmi place practica minuțioasă a porcului. Să-l prăjim, să nu-l prăjim, să-l tocăm, să nu-l tocăm, să-l fierbem, să nu-l fierbem, etc. Mai ales când văd cețile acelea de doftori și căpșunari ce au deosebita abilitate de a citi viitorul în șorici, or fie într-un mezel or cârnăcior prăjit bine pe grătar.
Invocând, pe lângă aceste sfeștanii pe proțap, și factorul iernii mioritice, cu sângerete și burdușel de vin roșu, tot aceiași doftori și prooroci în grătar, ne dezmiardă papilele gustative și cu rețete alese, din care amintim cozonacul cu carne și mușchiul de porc file, umplut la refuz cu cocă și drojdie. Acestea din urmă și-au găsit calea și spre televizor, fiind experimentate acum două seri cred, de către Masterșeful Foa, care, nemulțumit de salariul baban pe care-l mânca la ProTV, a zis, pare-se, să mănânce și din troaca reportajelor de la Ştiri.
În concluzie, dacă vreți un Crăciun românesc, încercați rețetele prezentate mai sus. Primiți-l pe taica popa în casă, dați-i bani, primiți colindătorii, dați-le bani, dați bani și pe purcel, și pe cățel, și pe bunica și pe bunicu', iar apoi, la final, petreceți ajunul într-o atmosferă românească, fără absolut nici un sfanț rămas.
