Dorin Rotariu este noul ciobănaș moldovan din fotbal, care sper să ia, naibii, bâta de baseball și dulăul din dotare, ca să n-ajungă precum pămpălăul din Miorița.
Când credeam că am scăpat de imaginea molâului din Baladă, care preferă să-și cumpere colivă decât să le rupă capul celui vrâncean și celui ungurean, iată că apare acest Dorin, care reînvie coșmarul gimnazial.
Luat sub aripă de protectoarea fotbaliștilor români, Ana Maria ProReghe, Dory – lăsați-mă să-i zic așa pentru a-i păstra neștirbită feciorelnicia – se află în mijlocul unei hărmălăi, în care impresara, dandy-ul de Obor, Ionuț Negoiță, „securistul lui Mircea Lucescu“, Costel Anghelache, antrenorul Universului, Laur Reghecampf, și câinii mai versați și mai vexați din galerie urlă fiecare pe limba lui despre moralitate, devotament și loialitate.
În numele prințipiilor și scandărilor dinamoviste, dar și al regulamentelor internaționale, Dory primește sfaturi, amenințări și iertări, iar el le ia pe toate și fuge în casa bunicii, care îl mângâie pe cap și îi deapănă povești de adormit copilul care este.
Doryyyyy, wake the fucking up, ia-ți destinul în brațe și zi-i să te transforme odată în bărbat! Dacă tot ți-a dat talent să nu-ți dai cu stângul în dreptul, fii bun și toarnă-ți și tu o țâră de curaj în caracter și luptă-te pentru personalitatea ta! Ți-aș mai zice vreo două, trei sute de semne, ca să termin cu bine articolul, dar nu vreau să fiu cicălitor, ca toți din juru-ți, așa că închei apoteotic: pe ei, pe mama lor!
