Dosarul "Case pentru generali" a fost soluţionat de ICCJ prin acordarea unor sentinţe cu suspendare, motivate prin vârsta înaintată şi carierele militare de excepţie ale inculpaţilor. Pentru a pătrunde mai adânc în sensul hotărârii pronunţate, am studiat doar cazul unuia dintre învinuiţi; şi anume cel mai reprezentativ – al fostului ministru al Apărării, Corneliu Dobriţoiu. Am ajuns la concluzia că decizia a fost revoltător de severă, aşa că vom expune mai pe larg şi motivarea instanţei Academiei Caţavencu:
Vârsta domnului Dobriţoiu, la care atribuirea abuzivă a locuinţelor este absolut normală, nu se poate numi una înaintată, ci o vârstă de-a dreptul istorică. Studiind arhivele, am aflat că locotenentul Corneliu Dobriţoiu a fost unul dintre iniţiatorii atacului eroic de la Mărăşeşti, atunci când soldaţii români în izmene au străpuns la baionetă liniile germane ale înaintaşilor mackensenieni ai lui Iohannis. Presa vremii consemnează că tânărul locotenent Dobriţoiu nu a ezitat să se lase în indispensabilii militari alături de soldaţii aflaţi sub comanda sa; a condus personal atacul unităţii respective, reuşind să-l facă pe inamic să se dezbrace şi el pentru a fugi mai uşor din calea vitejiei româneşti. Dar, din cauză că germanii utilizau izmene groase şi ultracăptuşite, aceştia nu au rezistat ritmului alergării impus de trupa dlui Dobriţoiu, ajungând toţi prizonieri de război.
Însuşi Mackensen a recunoscut atunci eroarea tactică a intendenţei sale, luând hotărârea ca factorii de răspundere ai armatei germane să importe pe viitor, după război, izmene româneşti din pânză, capabile să asigure mobilitatea operaţională sporită a trupelor. În timp, această măsură s-a dovedit încă o greşeală dezastruoasă, subţirimea respectivelor accesorii vestimentare fiind decisivă în eşuarea campaniei antisovietice a lui Hitler în plină iarnă rusească. Se poate spune că, indirect, dl Dobriţoiu a contribuit decisiv la victoria împotriva nazismului, izmenele pe model românesc purtate atunci de militarii nemţi scurtând războiul cu cel puţin un an, după cum au calculat avocaţii domniei sale.
Locotenentul Dobriţoiu a fost recompensat de autorităţile militare şi politice ale vremii cu înalte decoraţii ale Statului Român, pensie aproape de nivelul celei actuale şi o locuinţă corespunzătoare meritelor dovedite. Casa atribuită, aflată în plin centrul Capitalei, a fost însă naţionalizată de comunişti, care au amenajat în interior o şcoală cu treisprezece clase. Nedreptatea nu a fost reparată niciodată şi avocaţii apărării au arătat că locuinţa pe care şi-a repartizat-o dl Dobriţoiu pe timpul mandatului de ministru a fost doar o palidă compensare a deciziei bolşevice.
Dl Corneliu Dobriţoiu a fost însă mereu o persoană modestă, după crâncena bătălie de la Mărăşeşti declarând pentru presă că meritul nu a fost doar al său, ci şi al viziunii tactice deosebite a dlui general de intendenţă Gabrieliu Opreanu – omul căruia i se datorează dotarea armatei române din acele timpuri cu izmene subţiri, uşoare şi economice. Generalul Averescu, cel care criticase dur izmenele achiziţionate de Opreanu şi îl acuzase de afaceri pe banii armatei, a fost nevoit să recunoască inspiraţia colegului său. Mai târziu, l-a invitat să facă parte din Liga Poporului înfiinţată de omul politic Averescu, care s-a transformat apoi în Partidul Poporului – formaţiune constituită pentru a servi Interesul Naţional.
În concluzie, pedepsele cu suspendare pronunţate de Justiţie sunt pentru noi încă o dovadă a nerecunoştinţei dovedite de Statul Român în toată istoria sa faţă de oamenii valoroşi ai acestei naţiuni. Iar dacă, după recurs, ele vor fi menţinute sau agravate promitem să ieşim la protest în izmene în faţa Guvernului şi Preşedinţiei. Asta în cazul când nu va fi legiferat salariul de doi lei propus de ministresa tehnocrată a Finanţelor şi nici măcar izmenele nu ni le vom mai permite în faţa doamnei.
Citeşte şi: Generalul Român, în veci Slugă şi Stăpân
