4 iunie 2014. Facebook i-a șters pagina lui Toni Poptamas. Apocalipsă. Sfârșitul lumii. Ziua la care s-au referit mayașii, Nostradamus, Iustin Pârvu și Gică Hagi („să fie bine ca să nu fie rău”).
De-acum nimic nu va mai fi la fel. Absolventele de drept la particular, coafezele de la Igiena, șoferii de TIR și badigarzii de magazin n-o să mai aibă la ce să dea like. Tonele de citate despre iubire, Dumnezeu și mama dracu`, încadrate frumos în chenare galbene, dispar din feed.
Eu însumi voi avea mari probleme. Cu digestia. Fiindcă-n fiecare dimineață obișnuiam să mă cac pe mine de râs citindu-l pe Tamaș. Alde Coeliu, Paler sau Puric n-au reușit niciodată asta. Ce fac eu, trec pe pastile, beau ceai de crușin?
Probabil că nu. Tamaș e echivalentul românesc al lui Chuck Norris. Tamaș nu piere. Pentru că, nu-i așa, în plm, „omul are nevoie de dragoste.Viața fără duioșie și fără iubire nu e decât un mecanism uscat, scârțâitor și uscat”. Haida de!
