Vineri, 18 mai, la Palatul Naţional al Copiilor va avea loc , un spectacol de anvergură în care ironia şi improvizaţia vor fi garnisite cu hohote de râs şi reacţii imprevizibile.
Sub înaltul patronaj al prestigioasei publicaţii de satiră şi umor „Academia Caţavencu”, Gala Premiilor Stand-Up Comedy va aduce, în premieră, pe aceeaşi scenă, opt nume importante din stand-upul românesc. Pe durata a mai bine de patru ore de show, publicul va avea parte de reprize de reflectare umoristică oferite de: Teo, Vio, Costel, Micuţu, Radu, Sorin, Badea şi Bordea.
Radu Isac te face să-ți pară rău că ți-ai dorit să te faci advocat sau doftor. Omul se trezește când vrea, face ce vrea, doarme când și cu cine vrea. Dar nu e totul atât de ușor, pentru că datoria lui e să te facă să râzi. Și dacă n-ar ști să facă asta foarte bine, ar fi vai de somnul lui de prânz.
R.: Cum ai început cu stand-up-ul?
R. I.: Inițial am venit la București ca să fac ASE-ul, dar am început cu serile de amatori la Déko, în anul 2006. Eu am vrut, puțin încurajat de doi-trei prieteni. Am ținut cu dinții de noul „loc de muncă” și se trăiește din asta. Dar să mai crească industria.
R.: Care e nivelul industriei?
R. I.: Suntem sub muzică și film, dar în comparație, în SUA, industria lor e peste muzica și filmul de la noi (râde). Momentan în București sunt patru-cinci cluburi unde se face stand-up. În rest nu mai e vreun club prin țară. Dar se poate trăi din asta, dacă mai și schimbi ceva, pe ici, pe colo. Cum a făcut Radu Pietreanu cu Vacanța Muzicală, ori Bendeac… tot un fel de Garcea. Un alt chel alb. Eu accept pasul spre televiziune oricum, dar televiziunile nu prea știu cum se mănâncă stand-up-ul și nici noi cum se lucrează pe acolo.
„Bendeac e tot un fel de Garcea. Un alt chel alb”
R.: Cum e viața de comediant?
R. I.: Mă trezesc la 12. Ori mă trezesc vecinii pentru că noaptea la 3 joc tenis în peretele lor. Apoi stau și scriu glume. Ori alerg. Sau îmi aștept prietenii să vină de la muncă să facem ceva. Știi cum e? Când ești prea ocupat, e rău, când ești prea liber, la fel. Și părinții sunt mulțumiți cu ceea ce fac. Nu cred că se așteptau ei să ajung economist, așa că nu au comentat prea mult.
R.: Cum lucrezi materialele?
R. I.: Lucruri care mă enervează. Și când nu mai am material, aștept să se întâmple ceva care să mă enerveze și am material. Încerc apoi să fac totul coerent pe scenă, să fie o poveste, să am eu un motiv pentru care sunt acolo. Am avut și glume dure, și mai ușoare. De exemplu, cu religia și Dumnezeu sunt destul de greu de făcut. Ori prind prea bine, ori lumea e prea revoltată. La fel și în cazul țiganilor. Trebuie să ai grijă ce glume faci. De pildă, într-un club din Galați am făcut mișto de public și am aflat apoi că erau niște mafioți prin public și au vrut să mă taie cu săbiile. Cum nu mă uit la televizor, nu citesc ziare, nu mă interesează politica, nu ascult muzică, e ciudat de unde îmi iau materialele.
„Românii nu mai râd doar pentru că aud cuvântul pulă”
R.: Cum te vezi în viitor?
R. I.: Am o maturitate de șase ani de stand-up, așa că știu ce opțiuni am. TV, să continui cu scena, ori un pub în domeniu. Poate la un moment dat mă vând (râde). Dar sunt și beneficii când ești comediant. O faci în trei, sau chestii de genul. Odată, după un spectacol, am plecat acasă cu o tipă, și mi-a zis când făceam sex că nu-i vine să creadă că o face cu mine. Eu i-am zis că nu-mi vine să cred că fac sex. Și am dat și… şapte autografe. Nu știu, le-am pierdut numărul, sunt prea multe.
