Vineri, 18 mai, la Palatul Naţional al Copiilor va avea loc , un spectacol de anvergură în care ironia şi improvizaţia vor fi garnisite cu hohote de râs şi reacţii imprevizibile.
Sub înaltul patronaj al prestigioasei publicaţii de satiră şi umor „Academia Caţavencu”, Gala Premiilor Stand-Up Comedy va aduce, în premieră, pe aceeaşi scenă, opt nume importante din stand-upul românesc. Pe durata a mai bine de patru ore de show, publicul va avea parte de reprize de reflectare umoristică oferite de: Teo, Vio, Costel, Micuţu, Radu, Sorin, Badea şi Bordea.
Chiar dacă viața de comediant nu e ușoară, Sorin Pârcălab vede un viitor de aur al umorului românesc. Optimismul lui chiar te face să crezi că peste ani lumea va râde la glume inteligente, dar știm și noi: cu o glumă bună nu se face primăvară.
R.: Cum te-ai apucat de stand-up?
S. P.: Eu provin dintr-un grup de umor studențesc, de la o facultă din Timișoara. În 2004 am intrat în grupul de umor OZN. Am avut ceva prezentări cu ei, spectacole reușite, festivaluri. Însă, după facultate, am zis să-mi iau un loc de muncă serios. Instalam camere video, dar nu a ținut prea mult asta. M-am săturat repede să mă trezesc la ora 7. Dar apoi mă săturasem să stau și la 26 de ani pe banii părinților. Era un stres. Așa că m-am întors la master, la grupul OZN și la spectacole prin licee. Apoi am făcut Brigada 2/3, am apărut și la „Românii au talent”. Juriul, publicul au fost încântați, dar e o emisiune de producător, așa că nu am mers mai departe. Și în 2011 m-a chemat Radu Isac să facem Aristocrații New Class.
R.: Părinții ce au zis?
S. P.: Tata mă încuraja, îl interesa să o duc bine, mama era mai reticentă. Dar din 2008 trăiesc din asta. La început, foarte prost. Dar e foarte important să crezi ce zici pe scenă, altfel o faci din inerție până nu o mai faci deloc. Oricum, e grea viața de comediant. Erau momente când plecam în turneu la risc, fără bani de întoarcere. Dacă un club ne trăgea o țeapă, nu aveau cum să ne întoarcem. Și mai dormeam și în mașină… și e frig în mașină toamna…
„În primul semestru din facultate am văzut cele mai multe filme din viața mea. Și cele mai puține cursuri.”
R.: Cum e publicul de stand-up?
S.P.: În ultimul timp vin mulți pentru că au auzit că stand-up-ul e noul… trend. Sunt mai mulți, dar le livrezi și altfel de glume. Trebuie să faci și un compromis. Dar, în proporție de 80%, ce spun am și pățit. Mă leg de lucruri pe care le-am trăit. Un umorist trebuie să păstreze mereu contactul cu realitatea, pentru că la glume despre limuzine râd puțini, pentru că se regăsesc puțini.
R.: Ce zice lumea când aude că faci stand-up?
S. P.: Ai un anumit statut. Toți sunt „WOW”. Dar nu vreau să mă gândesc la asta, pentru că e posibil să îmi pierd contactul cu pământul. Oamenii mă mai recunosc pe stradă, dar mă confundă cu Micuțu, un alt comediant.
„Când apari la televizor există riscul să te duci dracu’. Pentru că din bani puțini trebuie să faci bici”
R.: Te văd la TV în curând?
S. P.: Televiziunile nu înțeleg cum se face show-ul. Tu le spui un buget pentru un spectacol și ei îți dau mai puțin. Mult mai puțin. Și, în loc de o echipă de 20 de oameni, îți dau trei: unul în practică, unul pe pile și unul bun, dar plătit prost și care vrea să plece. Dar văd că lumea se emancipează pentru că sunt mai mult spectacole de stand-up. Acum lumea se înghesuie și la teatru. E de bine.
