Cristian Tudor Popescu despre furtul brățărilor dacice, conspirațiile politice și absurditățile care ne conduc spre o comedie de proporții epice
”Reiau ce ieri am scris în cheie comică. Furtul coifului de la Coțofenești și al brățărilor dacice îi vine mânușă lui Georgescu și AUR, care deja zbiară „Este trădare, o știm noi!”.
Altfel manieratul politician dl Kelemen Hunor își iese din fire după ce zile-n șir statul român nu produce nicio reacție la afirmația lui Georgescu cum că primește rapoarte, evident secrete, din interiorul serviciilor de informații: „E o problemă și în relațiile cu partenerii noștri externi, care o să spună: cum putem să dăm noi informații clasificate dacă ajung la un civil? Că, totuși, Georgescu aparent este civil. Suntem într-un rahat cât casa și nimeni nu reacționează”.
Georgescu livrează constant un număr impresionant de năsărâmbe (cuvânt dacic) și minciuni încremenitoare. Totuși, de data asta, înclin să-l cred. Se simte din ce în ce mai clar o mișcare acoperită Mîrga în instituțiile de forță ale statului: servicii secrete, armată, poliție, procuratură. Folositoare Kremlinului, mișcarea asta l-a emanat pe Georgescu, alegând momentul propice după victoria lui Trump de la începutul lui noiembrie. Dacă alegerile prezidențiale aveau loc în septembrie, cum era vorba între PSD și PNL, s-ar fi putut să nu avem încă niciun Georgescu, în așteptarea unei situații mai coapte în rău a țării.
Acesta e rahatul cât casa în care ne aflăm.
Faptul că Georgescu încă nu e la Cotroceni se datorează meciului de 70 de ani dintre Partid și Securitate, care s-au aflat pe rând la conducerea României după 1989. Au fost 10 ani ai Securității cu Băsescu, 10 ani ai Partidului cu Iohannis, iar acum Securitatea vrea din nou puterea. De aceea „nu l-a văzut nimeni venind pe Georgescu”, de aceea tăcerea de după zicerile amenințătoare, în stil clasic securistoid, ale lui Georgescu despre informațiile pe care le are cu privire la Iohannis, la șeful SIE, Vlase, la membri CCR etc.
Și nu e imposibil ca răul maxim, Partidul și Securitatea să oprească meciul și să stăpânească din nou împreună România, să se petreacă cu ajutorul altui personaj „de servicii”, V. Ponta.
Iată de ce nu m-ar mira câtuși de puțin ca lovitura țintită asupra Daciei din Olanda să fie altă mișcare a rahatului.”
