După ce l-am băgat pe patron în orificiul de origine și ne-am dorit ca întreaga lui firmă să intre-n pământ alături de victimele făcute de nesimțirea lor, Hexi Pharma și-a cerut insolvența. Și pe cuvântul meu că-i prima dată când mă bucur că moare ceva. Luând în considerare mentalitatea de corporație pot spune că a murit ceva. Să fie primit.
Partea tristă este că genul ăsta de companii sunt precum herpesul genital. Peste tot și greu de văzut. Trebuie să apară un scandal mare să mai omori un virus de companie precum Hexi Pharma.
Este falimentul Hexi Pharma o victorie? Nu. Este o frecție. Una care-ți lasă impresia că-ți face bine, dar în principiu e tot o mână cu spirt care trage de piele. Și de frecții d-astea am tot avut parte și-o să mai avem. E greu să dezobișnuiești o societate de frecții și să-i dai lucrul de care are cu adevărat nevoie: o operație.
Cum o să fie la înmorântarea Hexi Pharma? O să se plângă mult. Din vaca asta se mai putea mulge mult, pentru cinci generații de copii de bani gata. Asta e. Patronul și păpușarii din spatele lui, trebuie să se mulțumească să-și țină doar nepoții în puf. Restul să pună mâna la muncă și să-și facă și ei o corporație.
