În vreme ce arabii fac auto-aprindere în gări și aeroporturi luând cu ei la Allah sute de oameni nevinovați, liderii europeni, în frunte cu tandemul bielă-manivelă franco – german Merkel-Hollande, fac scurtă la gură invitând refugiații să adaste pe plaiul european. Și în timp ce exploziile au devenit parte integrantă a decorului sonor din marile metropole, pe muțește, legislația care permite statelor să impună un control sever al libertăților cetățenești ocupă agenda guvernelor în aplauzele furtunoase ale cetățenilor terorizați. Limbajul politic corect adoptat de turmele de activiști ai conceptului îndeamnă la toleranță și la iubire necondiționată a pașnicilor frați musulmani. Și nu numai că îndeamnă dar stigmatizează orice opinie care pune la îndoială sănătatea mentală a politicienilor din capul Uniunii ce par paralizați în fața valului de atentate. Ba, chiar am putea spune că aleșilor europeni le place să se joace cu chibritul pe lângă fitilul grenadelor la purtător. Cum de un asemenea grad de tembelism nu-i putem suspecta pe birocrații bruxellezi, nu rămâne decât să aruncăm o privire dincolo de perdeaua de fum numită lupta anti-terorism.
Mai multă securitate, mai multe atentate
Atât în Franța cât și în Belgia s-au luat măsuri suplimentare de securitate după atentate care au avut loc la Paris anul trecut. La fel au procedat și alte state europene după asasinarea jurnaliștilor de la Charlie Hebdo. Rezultatul? Zero. E greu să oprești atentate atunci când ai de-a face cu o comunitate de 21-23 de milioane de musulmani. E și mai greu atunci când în toate țările europene musulmanii sunt un fel de gâște cu gâtul roșu pe care nu ai voie să le atingi nici cu privirea. Un parlamentar austriac, de exemplu, a fost condamnat doar pentru că a afirmat că, bazat pe statistici, musulmanii comit cele mai multe violuri împotriva femeilor creștine. „Politically correct” a devenit noua religie care pune pumnul în gura celor care pun la îndoială politica tembelă a UE privind emigrația. Cu cine luptă, de fapt, autoritățile? În vreme ce violența de limbaj și comportament a musulmanilor a depășit orice limită, guvernele pun căluș în gură celor care cer expulzarea musulmanilor care comit abjecții.
Revenind la măsurile de securitate cerute și implementate rapid, constatăm că acestea nu funcționează mai deloc. În ciuda alocărilor de fonduri masive către serviciile secrete, nici Franța și nici Belgia nu au fost în stare să blocheze acțiunile unor descreierați. Constatăm că adepții lui Allah se plimbă nestingheriți cu pușcociul pe stradă, că în toate marile orașe europene există cartiere populate de musulmani în care poliția nu intră și în care, dacă se comite o crimă, autoritățile negociază cu imamii predarea unui vinovat. Franța este de departe țara cea mai infestată cu astfel de comunități infracționale. Există 751 de „zone urbane sensibile”, cum sunt ele definite de limbajul politic corect, în care forța legii nu are suport. Potrivit Europol, în perioada 2012-2014 au fost comise 570 atentate și au fot arestați 1846 de „cetățeni” . Și cu toate aceste măsuri ultimul atentat, cel de la Bruxelles, s-a comis cu bombe manufacturate cu produse de la supermarket.
Cretinism corect politic sau premeditare cinică?
Revenim și întrebăm cu cine se bat autoritățile din senila Europă în acest război contra terorii? Ai crede că virilele organe împart capete în gură teroriștilor. Că-i monitorizează non stop și dorm cu ei în pat. Greșit. Organele secrete dau la țurloaie civililor băgându-le adânc mâna în buzunare și invadându-le spațiul intim cu aparatură sofisticată de monitorizare. De fapt, lucrurile sunt chiar mai grave de atât.
Cu puțin timp înainte atentatele de la Bruxelles unul dintre atentatori a fost trimis în Belgia în stare de arest. Informația a fost făcută publică de președintele Turciei, țara care l-a prins pe nenorocit: „Unul dintre teroriştii de la Bruxelles a fost arestat în iunie 2015 la Gaziantep. A fost expulzat în Belgia pe 14 iulie 2015, iar ambasada belgiană a fost informată”, a declarat Recep Tayyip Erdogan, citat de site-ul cotidianului Le Figaro. Ce au făcut belgienii? I-au dat drumul pe stradă pur și simplu pentru că susțin ei, n-au găsit dovezi cum că musulmanul era terorist. Toleranță, nu? Nu! Nici cretinism nu este căci e greu de admis atâta prostie la vârful unui stat.
La câteva zile după atentatele din noiembrie 2015 de la Paris, Bernard Squarcini, fostul șef al serviciului francez de informații interne declara: „În urmă cu doi ani serviciile siriene mi-au propus să-mi dea lista francezilor combatanți în Siria. Am transmis propunerea foștilor mei colegi, care au transmis-o lui Manuel Valls (ministru de Interne la acea dată). Condiția pusă de sirieni era ca Franța să accepte să coopereze din nou cu serviciile lor de informații. Mi s-a oferit un refuz pe motive ideologice. Păcat, pentru că propunerea era o bună ocazie pentru reluarea relațiilor și, mai ales, pentru a cunoaște, identifica și supraveghea cetățenii francezi care călătoresc între Franța și Siria”. Francezii care călătoresc în Siria sunt musulmanii cu cetățenie franceză care au fost instruiți în taberele ISIS și care s-au întors cu misiuni clare. Urmarea acestei atitudini criminale a autorităților franceze 130 de oameni au murit în atentatele din 13 noiembrie 2015.
Securitate a la Ceaușescu
În vremea asta în România se joacă puternic pe cartea pericolului terorist. Iar Securitatea bate cu pumnul în masă și cere fonduri și puteri sporite fără ne spună de ce și ce face cu ele. Iar dacă proiectele de lege cerute de ei sunt blocate pe motive de constituționalitate oamenii încalcă pur și simplu orice decizie judecătorească.
Ianuarie 2015. Curtea Constituțională a declarat neconstituțională desemnarea SRI, prin Centrul National de Securitate Cibernetică (CNSC), ca autoritate națională în domeniul securității cibernetice. „Curtea apreciază că, pentru asigurarea unui climat de ordine, guvernat de principiile unui stat de drept, democratic, înființarea (…) unui organism responsabil cu coordonarea problemelor de securitate a sistemelor şi rețelelor cibernetice (…) trebuie să vizeze un organism civil, care să funcționeze integral pe baza controlului democratic, iar nu o autoritate care desfășoară activități în domeniul informațiilor”. Rezultatul? Centrul funcționează bine mersi, președintele călător i-a tăiat panglica pe 4 iunie 2015 iar urmașii lui Pleșiță au făcut din nou pipi cu boltă pe justiție.
Așa cum se prezintă situația pare cel puțin ciudat faptul că serviciile secrete ignoră pur și simplu informații relevante, că le trec musulmanii inflamabili pe sub nas și că în ciuda bugetelor uriașe atentatele teroriste curg ca după calendar. Cum dracului se face că băieții cu tehnologia pierd regulat în fața primitivilor cu unghiera și lacul de unghii pe post de substanță inflamantă? Cred că întrebarea vine prea târziu.
Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 5 (1204) – 4-17 aprilie 2016
