Convins că tânăra degeneraţie nu mai citeşte versuri clasice fiindcă nu sunt scrise pe înţelesul ei, ci într-un limbaj cu prea multe arhaisme, neologisme, regionalisme şi figuri de stil, neavând deci nicio legătură cu discuţiile pe chat, Gigel-Sorinel, ministrul Culturii, a decis să-l ofere elevilor pe Eminescu într-o nouă prezentare.
„Eminescu este un poet care noi trebuie să fim mândri de el, că ca Eminescu nu mai se va naşte altul mai bun. Dar elevii şi liceenii din ziua de azi nu-l mai iubeşte pe Eminescu fiindcă nu-l înţelege. Dumneavoastră, dacă eu v-aş vorbi în chineză, m-aţi înţelege? Bine, nu înţelegeţi o iotă nici dacă eu vă vorbesc în română, dar asta am dat-o aşa, ca exemplu, ca să înţelegeţi că nu mă puteţi înţelege, m-aţi înţeles?”, s-ar fi justificat ministrul, potrivit unor surse.
Ca atare, un colectiv de experţi din cadrul Ministerului Culturii a fost însărcinat cu elaborarea unui volum Eminescu pentru clasele primare, gimnaziale şi liceale. „Va fi ceva cu totul diferit de Eminescu, aşa cum îl cunoaştem, ne-a explicat un inspector şcolar. De pildă, numele. Ne-am gândit că Eminescu nu sună prea bine… La ce se gândeşte un elev când aude de Eminescu? La bancnota de un leu, deci la ceva lipsit complet de valoare, căci ce mai e leul în ziua de azi? Aşa că îi vom spune Eminemscu, pentru că Eminem este totuşi un nume în muzica actuală şi copiii îl apreciază”.
Iar modificările nu se vor opri la nume. Fiindcă elevilor le este greu, chiar imposibil, să reţină versuri, dacă nu rimează cu „merţanul”, „şmechereanul”, „şefu’ la bani” şi „moarte la duşmani”, absolut toate poeziile eminesciene din programa şcolară vor fi transformate în poveşti. De pildă, iată cum va suna Luceafărul: „A fost odată o printzesă şucară, dar cu fiţe, care nu voia să-şi ia pretenar, fiindcă pusese ochii pe unul, Hyperion, care era astronaut, ceva, că stătea toată noaptea pe cer şi asta căsca ochii la el ca proasta.
După ce au ars-o platonic nişte nopţi, gagica s-a dat la bârfă cu unul, Cătălin şi şi-a pus-o cu el, ca să-l facă gelos pe Hyperion. Ăsta s-a enervat şi a băgat superviteză prin hiperspaţiu, de vedea toate semafoarele trecând pe roşu prin faţa lui şi s-a dus la tac-so, care era Dumnezeu, să se plângă. Da’ tac-so i-a zis las’ c-aşa îţi trebuie, fraiere, că piţipoanca aia nu era de nasul tău, că tu eşti nemuritor, aşa că ai răbdare, c-o să mai treacă nişte milioane de ani şi-o să se nască una, Bianca Drăguşanu şi la ea o să mai ai ceva şanse, după ce divorţează”.
„Scrisorile” lui Eminescu nu se vor mai numi astfel, pentru că să fim serioşi: cine mai ştie azi ce-i aia o scrisoare? Se vor numi emailuri: Emailul I, Emailul II şi tot aşa, până la cinci. Luând unul la întâmplare – să spunem Emailul III – el va fi povestit astfel elevilor: „E vorba de un şmecher pe nume Baiazid, cămătar, gen, care vine la unul, Mircea, să-i ceară taxă de protecţie. Ăsta-l ia cu binişorul, îi explică că au fost alţii şi mai şmecheri care şi-au luat-o în freză şi-l sfătuieşte să plece, fiindcă tot ce mişcă în ţara asta, râul, ramul şi, mai ales, iarba, e a lui şi chiar n-are de gând să împartă cu el etnobotanicele”.
Exclusiv online
