Ionuț Negoiță a cerut ca Dinamo să intre în insolvență pentru a împărți gloria cu un alt patron de legendă, George Copos.
Fiecare dintre noi dorește să intre în istorie cu ceva: un bombardier strategic, o rachetă sol-sol, o bombă nucleară sau o salbă de mine. Când nu ai la îndemână aceste accesorii indispensabile eternității, încerci cu o cămașă înflorată din Obor sau cu un club de fotbal al cărui obiect de activitate este prezența.
Negoiță a crezut că odată cu preluarea echipei din Ștefan cel Mare, istoricii moderni îl vor scoate din manual pe domnitorul Moldovei și îl vor înlocui cu dormitorul imperial de la Rin Grand Hotel.
Când a văzut că doar să fii patron nu este de ajuns pentru a dăinui peste veacuri, Ionuț a decis să fie și incompetent. Se știe foarte bine că incompetența este cea mai scurtă cale spre succes, astfel că El Nego a ales să profite din plin de calitățile sale pentru a ramâne ceva în urma lui.
Stând strâmb și judecând într-o parte, Jean-ul mioritic a zis să bage clubul în insolvență, pentru că, surprize-surprize, e plin de datorii de la nenorociții ăia de dinainte.
Dacă ar mai fi trăit Lazarov, cu siguranță îi cerea Andreei Marin să-l aducă pe Ionuț în platoul Televiziunii Române și să-i cheme lângă el pe Borcea și Badea, care i-ar fi explicat printre lacrimi (de râs) că un club nu se vinde când e pe profit, ci când e în Groapă.
