Continuând cu succes operațiunile de clonare a oii Dolly, savantul teleormănean Liviu Dracnea a reușit de curând să obțină prin clonări succesive o nouă specie de dăunători extrem de invazivă și foarte periculoasă. Este vorba despre pesedistul grafic, un vierme lat care parazitează dezbaterile TV, în încercarea de a penetra creierul odihnit al consumatorului de propagandă electorală ieftină. Spre deosebire de ruda lui mai primitivă pesedistul scatofag, care se hrănește cu rahatul în care și viețuiește, pesedistul grafic reprezintă un salt calitativ pe scara evoluției paraziților din familia PSD.
Comportamentul pesedistului grafic este ușor de depistat. De fiecare dată când îngurgitează o porție de fecale ideologice la ședințele de partid pesedistul grafic o regurgitează la comandă după un program bine definit inscripționat de cercetătorul Dracnea pe singura emisferă validă a creierului acestui parazit clonat. Regurgitarea se face cu ajutorul unui debit verbal crescut și are loc concomitent cu ridicarea în zona pieptului a unui grafic colorat menit să ilustreze cantitatea de rahat regurgitată. De aici și denumirea de pesedist grafic.
Beneficiind de un sistem neuronal simplu, cu doar două terminații nervoase găzduite de o tigva craniană care s-a adaptat la funcția de depozitare a rahatului îngurgitat la partid, pesedistul grafic are capacitatea de a reda exact cele circa 20 de propoziții ce i-au fost fixate mecanic pe calotă. Pentru comunicare pesedistul grafic utilizează câteva cuvinte cheie: pentru oameni, mărim salarii și pensii, tăiem taxe, guvernul 0, guvernele de dreapta ne-au sărăcit.
Când rezervele de fecale propagandistice s-au epuizat pesedistul grafic este reintrodus în laborator unde i se umple magazia cu materie de regurgitat și, eventual, i se atașează alte grafice funcție de informația pe care o are de vomitat în fața camerelor de luat vederi. Pesedistul grafic se înmulțește prin contaminarea mediului cu microbi emiși din tigvă. Răspândirea sa în natură se face sub formă de rahat ideologic pulverizat în ecosistem care germinează în creierele viețuitoarelor cu arhitectură nervoasă la fel de simplă ca a lui. Parazitul se combate cu telecomanda, prin comutarea canalului din care răsare sau prin ignorarea totală a mesajelor de orice fel transmise în mediul ambiant.
