Deşi, judecând după mutrişoara lui de tocilar enervant, Victor Ponta pare genul de om care n-a jucat la viaţa lui decât popa-prostu, tabinet şi macao pe porunci, premierul dă, mai nou, semne că s-ar pricepe şi la poker. Şi nu doar că se pricepe, dar o să mai şi câştige bani frumoşi din asta. Evident, nu la masa de joc, ci la biroul de premier: noua taxă impusă cluburilor de poker va aduce bani serioşi la buget, dar, avertizează specialiştii din branşă, va duce, practic, la dispariţia pokerului, ca disciplină sportivă, din România.
Pokerul adevărat nu se joacă la „păcănele“
Ca să înţelegem indignarea pokeriştilor profesionişti, trebuie să ne întoarcem puţin în timp, mai precis până pe 21 martie 2011, când preşedinta Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret, Doina Melinte, dădea un ordin prin care recunoştea existenţa pokerului ca sport şi nu ca joc de noroc, cum fusese considerat până atunci. Liviu Dorel Radu, preşedintele Federaţiei Sportive Naţionale de Poker spune că o Comisie Naţională pentru reglementarea ramurii sportive, din subordinea Ministerului Sportului a luat această decizie după o procedură care a durat nu mai puţin de trei ani, răstimp în care a urmărit cinci competiţii naţionale de poker şi a vizionat alte cinci prestigioase concursuri internaţionale de profil. De atunci, s-au înfiinţat în România 25 de cluburi la care se practica pokerul sportiv şi toţi jucătorii visau să devină, într-o zi, bogaţi şi celebri ca Daniel Negreanu, canadianul de origine română considerat cel mai valoros jucător de poker din lume, la ora actuală. „Trebuie făcută o diferenţă: pokerul la masă, practicat ca sport, nu a existat niciodată în cazinouri, ceea ce a funcţionat în cazinouri a fost pokerul electronic, sub formă de „păcănele“ şi pokerul jucat contra casei, deci posibil şi cu un singur jucător. Or, pokerul sportiv implică altceva – partidele se dispută cu minimum şapte jucători la masă, iar competiţia se face între jucători, nu împotriva casei“, explică Radu.
Cine-mparte cărţile îşi păstrează toţi aşii
Cum de s-a ajuns la această ordonanţă de urgenţă (HG nr. 644/2013), publicată deja săptămâna trecută în Monitorul Oficial? Explicaţia e simplă: văzând că banii promişi votanţilor săi întârzie să cadă din cer şi că o secetă cumplită bântuie peste buget, guvernul Ponta s-a gândit să facă rost singur de fonduri. Şi de unde să facă, decât impunând ce ştie el mai bine să impună, şi anume taxe noi. Fiindcă se simţea şi nevoia unor oameni destoinici, care să aplice dictonul pokeristic „şi mâna greblă se făcu“, Victor Viorel a înfiinţat mai întâi un Oficiu Naţional pentru Jocuri de Noroc (ONJN), însărcinat cu controlul tehnic, monitorizarea şi supravegherea tuturor organizatorilor de jocuri de noroc din România. Iată un minunat exemplu de aplicare a legii, am putea spune, dacă n-am şti că, în fruntea noului Oficiu, premierul a cocoţat o damă bine, dar cu trecut dubios: Cristinela Odeta Nestor, fost director financiar la firma Monte Calm Imob. Denumirea asta, cu siguranţă nu vă spune nimic, însă funcţionarilor din Ministerul de Finanţe le spune: firma Monte Calm Imob a deţinut licenţa pentru Super Bingo Metropolis sau, dacă vreţi, pentru taxa pe prostie impusă românilor în fiecare duminică, la Antena 1, dar a „uitat“ să verse la bugetul de stat şi modica sumă de 1,2 milioane de euro, reprezentând taxe şi impozite. Din acest motiv, de altfel, „cerberul de la Finanţe“, Florin Georgescu, i-a şi suspendat, acum un an, licenţa de funcţionare. Să pui o persoană care nu-şi plăteşte propriile datorii la buget să verifice dacă şi le-au plătit alţii ar putea părea o decizie cel puţin bizară, dacă n-am şti că vine din partea „guvernului de cinstiţi“. Şi uite aşa a dat întâiul locatar de la Palatul Victoria o pâine de mâncat la 200 de „zapcii“, trimiţându-i în teritoriu să adune birurile din noroc – asta ca să nu vă mai aud că guvernul Ponta n-a creat locuri de muncă! Cine sunt noii funcţionari- model ne spune tot Dorel Radu: „Acolo sunt angajaţi pe funcţii cu salarii uriaşe doar organizatori de jocuri de noroc şi patroni de cazinouri şi, după părerea mea, afacerea constituie o sursă de corupţie la nivel înalt. DNA-ul ar trebui să se implice“.
O ordonanţă „cu dedicaţie“?
Acum, lăsându-i pe funcţionarii de la ONJN în plata domnului premier, să revenim la cărţile noastre: guvernul şi-a dat seama că transformarea pokerului înapoi în joc de noroc ar putea readuce acest sport în cazinouri şi, implicit, ar putea genera bani frumoşi la bugetul de stat. Asta deşi, afirmă preşedintele Federaţiei Sportive Naţionale de Poker, pokerul a fost recunoscut de către instituţii internaţionale autorizate ca joc al minţii, alături de bridge, backgammon, şah sau go: „În Austria, pokerul ca joc de noroc a fost desfiinţat, numai Federaţia de Poker, ca sport, este recunoscută! Sunt în total 53 de ţări în care pokerul este practicat ca sport şi el ar putea deveni sport olimpic din 2020, căci sunt deja întreprinse diligenţele necesare! Noi avem acum 25 de cluburi sportive de poker înfiinţate, dar, dacă această ordonanţă va produce efecte, nu cred că va mai rămâne nici măcar unul! Mai grav e faptul că România va pierde dreptul de a fi reprezentată la competiţiile sportive internaţionale de poker, deci pentru un interes meschin se sacrifică interesul naţional! S-au investit sute de mii de euro în aceste cluburi, avem sute de angajaţi care vor rămâne pe drumuri, pentru că niciun club de poker sportiv nu va putea face faţă condiţiilor impuse de ordonanţă, ce presupun sume uriaşe de bani: 70.000 de lei constituire garanţie, 50.000 taxă anuală de licenţiere, 25.000 taxă lunară, ceea ce înseamnă că, în total, fiecare club va trebui să plătească la bugetul de stat 300.000 de lei anual!“ În aceste condiţii, este clar că pokerul nu va mai putea fi practicat, de acum înainte, în cluburi, ci doar în cazinouri, la „păcănele“. De altfel, Radu crede că ordonanţa de urgenţă dată de guvern n-a fost făcută aşa, de florile mărului, ci a fost una „cu dedicaţie“: „Atât cazinourile, cât şi sălile de păcănele erau în mare pericol de a falimenta. În disperare de cauză, patronii lor au căutat mărirea încasărilor prin promovarea pokerului ca joc de noroc, pentru ca, prin retragerea caracterului sportiv al acestuia, ei să-şi asigure exclusivitatea pe piaţă, prin concurenţă neloială. Circulă zvonul că USL ar fi primit, în campania electorală, bani de la unii patroni de cazinouri, iar asta ar explica interesul domnului Dragnea pentru anularea caracterului sportiv al pokerului şi promovarea lui ca joc de noroc. Căci prea a lăsat guvernul ăsta de tinichea alte probleme, mult mai importante, pentru a se ocupa de poker! La o simplă lecturare, se vede că ordonanţa e făcută după dictare, de cineva care se ocupă de jocurile de noroc, iar acea persoană se numeşte Sorin Constantinescu, iniţiatorul Poker Fest“.
„Federaţia de poker a fost înfiinţată ilegal“
Evident că am cerut şi opinia celeilalte părţi, în speţă domnul Sorin Constantinescu, preşedintele Asociaţiei Cazinourilor din România, care ne-a declarat: „Federaţia de poker a fost înfiinţată ilegal, conform legii ei ar fi trebuit să aibă minimum zece cluburi în activitate şi nu le aveau, deci în niciun motiv n-au funcţionat legal. Dar oamenii ăştia au păcălit-o pe Doina Melinte să declare pokerul sport, deşi peste tot în Europa el e considerat joc de noroc şi peste tot se plătesc taxe de licenţă. Pe vremea aia, la cazinouri plăteam pentru o masă de poker 5.000 de euro pe lună. Normal că am sărit în sus şi n-am fost de acord cu măsura! Nu se poate spune că am pus presiune asupra factorilor politici, doar pentru că am făcut propuneri legislative în vederea reconsiderării pokerului ca joc de noroc! Şi asta pentru că nu ni s-a părut corect ca noi, la cazinouri, să plătim 5.000 de euro pentru o masă de poker, iar această Federaţie sportivă să eludeze taxele, să eludeze Fiscul şi să facă o concurenţă neloială!“
Nu ştim cine are dreptate şi nici nu vrem să chibiţăm în această partidă în care fiecare jucător îşi acuză adversarul de cacealma, dar un lucru e cert: deşi Victor Viorel a mai făcut rost, astfel, de nişte bani la buget, traiul românilor de rând nu se va îmbunătăţi prea curând şi ei vor avea toate motivele să se plângă, în continuare, că le „plânge masa“…
