În sfârşit a venit primăvara. Ştim asta pentru că, în primul rând, s-a încălzit. Şi nu mai avem ştiri cu urgia albă. Până la sosirea viiturilor şi a jandarmilor care să construiască diguri, în timp ce anumiţi cetăţenii stau cu cizme de cauciuc în apă, beau bere ieftină şi se hlizesc la militari cum le salvează vieţile, tot ce putem face este să ne bucurăm de vremea frumoasă.
În Capitală, ştim că a trecut iarna pentru că s-a topit zăpada şi avem parte de fleoşcăială, noroi, mocirlă, moloz, gunoaiele din ianuarie ies la suprafaţă, trafic infernal, gropi proaspete şi coadă la şaormeria de la Dristor.
Mai mult ca sigur, din greşeală, problema gropilor din Bucureşti nu este la fel de mare ca-n anii trecuţi. Numărul de planetare, bucşe şi bascule pe metru pătrat, făcute praf-ţăndări, a scăzut considerabil. Oricât de puţin plauzibil ar părea, arterele principale au fost scutite, în mare parte, de cratere eficiente în distrugerea de nervi şi părţi mobile de autovehicul.
Surse din Administraţia Locală ne-au dezvăluit că atât Primăria Generală, cât şi primăriile de sector, sunt dezamăgite de numărul şi dimensiunea gropilor bucureştene. Nu numai că acestea pot fi plombate aproape instantaneu, cu o mână de asfalt (în două-trei luni, spre deosebire de gropile mari care au nevoie, pe bună dreptate, de 6-12 luni), dar contractele mici sunt mai greu de trucat, iar şpăgile şi comisioanele sunt infime. Când ai o groapă doar cât capul Nikitei, şi nu cât sânii ei, e mult mai greu să o asfaltezi în aşa fel încât la anul să o reasfaltezi tot tu.
Aceleaşi surse ne-au spus că autorităţile locale caută în continuare soluţii pentru a remedia problema. Una dintre ele ar fi folosirea columbeanitului pentru asfaltare, dar ar fi prea bătător la ochi.
Departamentul nostru de Investigaţii Speciale a investigat (că d-aia îl plătim!) situaţia şi a aflat că autorităţile locale folosesc brigăzi de rakeţi moldoveni (care n-au fost îngropaţi de Vântu sub Dealurile Moldovei) pentru a readuce situaţia sub control. Astfel, la adăpostul nopţii, rakeţi înarmaţi cu târnăcoape, bâte şi alte obiecte contondente lărgesc gropile pentru ca oamenii ăia din Primărie să aibă şi ei ce să mănânce ziua.
Combinaţia funcţionează ceas, căci, aşa cum ne-am obişnuit, nimeni nu se mai miră când în Bucureşti gropile răsar peste noapte.
