Coronavirusul şi ura merg mână-n mână. Amândouă sunt letale. Spun specialiştii, consultaţi de Academia de bune moravuri.
Cercetătorii descoperă deunăzi că pangolinul, cel mai preţios mamifer cu solzi, e responsabil de transmiterea coronavirusului de la lilieci la om.
Rareş Bogdan, cel mai valoros personaj politic, răspândeşte, la fel, ura de la primate la alegător, prin viu grai. Gură la gură.
Fără dusul la bot a mamiferului cu solzi nu s-ar fi îmbolnăvit peste 30.000 de fiinţe din Hubei. Fără plasturele Rareş Bogdan pe rana corupţiei, PNL nu ar fi zăpăcit electorii. Corelaţie ştiinţifică, nu pură coincidenţă.
Mai multe studii arată că virusul de la liliac nu are striaţile necesare pentru a se putea lega de celulele umane. Pentru a se prinde de om, coronavirusul are nevoie de un „traficant,” de un corp care să-l înveţe pe micuţul provocator de tuse cum să se prindă la om. Astfel, pangolinul are rol de cărăuş.
Ura, de la fiare la om, n-ar fi trecut fără preţiosul purtător de batistuţă, în stânga reverului, el fiind un dreptaci de meserie. Să fie Rareş Bogdan traficantul de iluzii?
Solzii lor scumpi
Dacă pangolinul este veriga lipsă din ecosistem, Rareş Bogdan e tot ce lipsea politicii: gură mare, tupeu şi spirit inchizitor. Nejucând la închiderea porţii cimitirului, amândoi omoară încet. Unul ia vieţi. Altul, naturelul simţitor al naivilor.
Pangolinul are solzi valoroşi. Aşezaţi ca ţiglele pe casă, la fel ca miarele în portofelul celui mai valoros român. Rareş Bogdan deţine costume strânse pe el. Preţurile cu multe zerouri stau în garderobul lui ca solzii pe panglion.
Pe capul lui Rareş Bogdan s-au pus multe pariuri. Pe cel al pangolinului, doar mănuşile cercetătorilor.
De la prăduit, prăduitor, de la „rar ieşit”, la Rareş Bogdan
Dacă solzii unuia vindecă artrita, astmul şi cancerul, sacourile celuilalt lecuiesc, prin sclipire, orice adversar cu pofta de ripostă.
Pe harta globală, de multe ori vânătorul devine vânat. Aşa şi în crepusculul ultimelor zile.
De la prăduit, pangolinul a ajuns prăduitor. Asemenea şi Rareş Bogdan, de la vânat a devenit vânător.
Ce-i leagă pe amândoi nu sunt doar ţinutele zvelte, îmbăţoşate, solzii scumpi, ci şi carierele lor. Amândoi, atât de veneraţi odată, fug acum de afişele “most wanted.” Pe unul, inchizitorii vor să-l chelească de pofta de a fi traficant de viruşi letali, iar pe celălalt îl caută bărbaţii efeminaţi, în chip de înlocuitor.
Prin jungla africană, pangolinul era ceva între circe şi păuni. Un personaj mitologic. Acum a ajuns bietul de el traficant de viruşi.
Şi Rareş Bogdan ar fi fost primus inter pares, dacă nu i-ar fi sărit osânza indignării, într-un ceas după ridicarea lui Liviu Dragnea pe soclul Realităţii tv.
După evenimentul monumental, ceva i s-a întâmplat. Fie a mers în junglă şi s-a întâlnit cu pangolinul, fie a luat guturai, uitându-se la filme despre cum se nasc eroii. Cert e că după episodul Dragnea, i s-au înnegrit nările şi i s-a împădurit biroul, pardon, platoul, biroul său de lucru cu ţara.
Dacă din pangolin unii şi-au făcut iluzii de vindecare, punând un solz pe aria tumorală, din Rareş Bogdan, majoritatea tinerilor din Cluj-Napoca, o armură de bărbăţie cu ruj.
Ambii sunt traficanţi, unul de coronavirus, altul de iluzii
Poate că în desele sale excursii exotice, Rereş Bogdan s-a întâlnit cu mamiferul strănutând. Au schimbat ceva viruşi între ei, că prea tare a apărut schimbarea.Unul a dat ură, altul viruşi. Ambii, letali.
Pangalionul e verificat la nări, în timp ce Rareş Bogdan e prizat de milenarişti, mari consumatori de etnobotanisme politice.
Dacă observaţi atent, Rareş Bogdan nu a îmbolnăvit ieri şi victimele sale s-au prăpădit azi. Invers ca-n misiunea pangolinului, cea a europarlamentarului liberal e să ţină pacienţii în chinuri. Îi arde la foc mic.
Aţi observat că rânjetul său e molipsitor? Că figura sa e hulită chiar de proprii liberali? Că pare pentru unii înger printre draci, iar pentru alţii, demon printre enoriaşi?
Interesante personaje.
Până mai ieri nimeni nu ştia nici de pangolin, nici de Rareş Bogdan. Numai că marii industriaşi, unii ai vaccinurilor obligatorii, iar alţii ai cosmeticii politicii, ne-au strâns de organe doar pentru a putea privi atenţi pe cine mâncăm şi cine ne mănâncă pe noi.
Calea virală e aevea. Azi o consumi şi mâine eşti fie sus în cer, fie în legiunea Ayatollach-ului Rareş Bogdan.
Solzii pangolinului nu ar fi sărit în evidenţă dacă nu ar fi fost atât de scumpi. Nici purtările şi ţoalele de fiţă ale pangolinului românesc, dacă nu ar fi traficat atâtea iluzii.
Din păcate, marile sfere de interese s-au decis să pănă ambele monocefale în prapuri drăceşti. Şi ce solzi frumoşi aveau în postuma civilie…
