Dinamo își propune să interpreteze în acest sezon rolul păsării Phoenix, însă parcă o văd prin iarnă că tot la stadiul de cenușă în gura sobei a rămas.
Ca să-ți dai seama de anvergura pe care Dinamo o va avea în paraliticul nostru campionat, e de ajuns să te uiți la patronul Ionuț Negoiță. Îmbrăcat într-o cămașă cu motive florale oboristice și purtând o freză de Fuego trezit la mijlocul nopții cu o lovitură de ciocan în frunte, El Nego și-a vizitat jucătorii în cantonament, probabil pentru a le schimba niște euro la un curs avantajos. A venit apoi la microfonul unei televiziuni și a spus că Dinamo va cumpăra jucători, în funcție de plecarea altor jucători, care e posibil să nu plece, sau să plece totuși, caz în care clubul se va repoziționa pe piață, eventual cu curu-n două luntri, ca să flatuleze mai cu spor.
În fine, să trecem peste Negoiță, care mi se pare un fel de Pinocchio rătăcit pe străzile New Yorkului în anul crahului, și să ne ocupăm de Gigi Mulțescu, acest Cornel Țălnar, varianta anorexică.
Mi-l amintesc iarna trecută pe Țânțar cum făcea el din Dinamo un armăsar gata să sară cu copitele pe podium, dar care a sfârșit după câteva luni sub pliciul neputinței cronice care există la club.
De data asta e rândul lui Mulțescu să vină și să-i îmbete cu promisiuni pe ultrașii mahmuri, că echipa va face, va drege, iar la final totul va fi numai bun de reparat.
Mult mai cinstit ar fi ca nea Gigi să-și ia în serios apelativul de SMURD și să conecteze cât mai rapid clubul la aparatele de resuscitare, ca să evite apariția unei linii continue pe ecranul TV.
