După rezultatul referendumului, grecii sunt ca în situația unor naufragiați salvați pe o insulă pustie. Unii se plâng că sunt pierduți, că nimeni n-are să-i mai găsească în pustietate. "Nu vă faceți griji", le zice Tsipras, liniștit: "ne găsesc ei, ne salvează cineva". “Crezi”? „Sunt sigur! La cât datorăm… cineva ne găsește”. Acuma întrebarea este: cine-i găsește primii?
* "Este fabulos să vezi curajul poporului grec în fața agresiunii politice și economice a Bruxelles-ului", a scris pe Twitter liderul UKIP, Nigel Farage (îl știți, este Vadim Tudorul englezilor). Ce o fi fiind fabulos din a fugi de la masă fără să-ți plătești consumația, nu știu, dar am să încerc odată. Un bun început ar fi să nu-mi mai plătesc dările către stat, mai ales că numai acesta și clienții săi consumă din ceea ce plătesc. Eu nu mai apuc.
* Dar că veni vorba despre căutări, deja liberalii și socialiștii din Parlamentul European (iată că USL trăiește, se-nfruptă din banii contribuabililor chiar și în Parlamentul European!) cer reluarea negocierilor cu Grecia, dar solicită responsabilitate din partea lui Tsipras – adică să plătească măcar vesela spartă cu ocazia sirtakis-ului dansat la final. Și-atunci ei sunt favorabili reluării negocierilor pentru încheierea unui acord de asistență financiară cu guvernul de la Atena.
* La presiunea lui Băsescu, Premierul Boc a administrat tratamentul dureros al austerității, conștient că o să-și atraga ura poporului asistat. Și n-a fost noroc ceea ce a aplicat (chiar dacă unele măsuri au fost luate otova, ca la coasă), ci programe care să pună banii în mișcare în economie, ca Programul "Prima Casa". Plus investițiile. N-a tăiat investițiile, ci din masa excesivă de bugetari – ajunși în pitucă din dorința politicienilor de a-și avea neamurile și amicii asigurați de la buget, numai buni ca masă de manevră în alegeri. Și a eliminat pensiile speciale, acelea aprobate pe criteriul a 80% din venitul ultimelor 3 luni de activitate. Mulți își vor aminti de Boc ca cel care "a tăiat penziile" în loc să și-l aminteasca ca cel care a introdus pensia minim garantată (Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 6/2009), astfel încât toți cei care, până atunci, sub multiple guvernari ale PSD, primeau 1 leu, 3 lei sau 10 lei la pensie, cum era cazul multor fosti lucratori la CAP, urmau să primeasca minim 250 lei. Între timp a crescut pâna la 400 lei. Iar minciuna cu tăiatul “penziilor” este cu atât mai “mincinoasă”, cu cât adevărul este că acestea doar au fost înghețate pe perioada austerității, nu diminuate. Mitomanul plagiator s-a lăudat că a reparat ceea ce s-a stricat și a mărit “penziile”. Majorările au fost ca tăiatul panglicilor la investițiile făcute de Boc, căci au fost rezultatul unei legi intrată în vigoare în ianuarie 2011 conform căreia pensiile sunt indexate anual cu 100% din rata inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut.
* De fapt, țeparii lui Tsipras au jucat la cacialma. Au pus o întrebare fără nici o legătură cu realitatea negocierilor “cu creditorii” și au aruncat responsabilitatea măsurilor de austeritate care se vor lua oricum pe spatele poporului ieșit să țopăie în stradă. Azi, mâine, poimâine, la bancomate tot cu porția zilnică de 50-60 de euro se vor da “salariile” și “penziile”. Dovada cacialmalei inconștiente este faptul că deja ciracii lui își iau tălpășița de la guvernare. Cheliosul arogant care zicea ieri (la întrebarea “unde sunt banii de salarii și pesii”) că se “strică sărbătoarea cu întrebări impertinente”, sinistrul grec de Finanţe, Yanis Varoufakis, și-a dat de dimineaţă demisia. Ca orice mitoman de stânga, el zice că ar mai fi stat să asiste la explozia de demnitate grecească, dar că a fost informat că unii membri ai zonei euro ar prefera să fie absent de la reuniunile miniştrilor de Finanţe, "o idee despre care premierul a considerat că l-ar putea ajuta să ajungă la un acord". Ca să vezi unde zăcea bunul simț.
* Dar am avut și noi la România motiv de țopăială. Valeriu Zgonea s-a însurat pentru a doua oară. Cică mireasa, mai tânără cu 16 ani, l-a „învăţat că în viaţă te poţi îndrăgosti de mai multe ori, dar poţi iubi o singură dată“. Masă și dans cu Ana MenoPauker și Andropauzov. Numai așa îmi explic cum de și politicienii noștri se îndrăgostesc de banii noștri de mai multe ori, dar își bagă dragostea în economiile noastre de fiecare dată de parcă ar fi pentru prima dată.
