Reveniți pe cai mari la împărțitul ciolanului, după ce acum un an, în urma tragediei de la Colectiv dispăruseră prin găuri de șarpe sau, după caz, prin viluțele cu douăj de camere puse pe numele amantei, mahării pesediști dau de înțeles că nici nu concep altă variantă decât Liviu Dragnea premier. E adevărat, nici Constituția și nici legea dată de El Însuși Năstase nu permit ca un condamnat penal să fie și conducătorul de facto al țării, dar, zic mahării, ce valoare mai pot avea Constituția și legea, într-o țară în care pe mai bine de jumătate din electorat îl doare în cot de cine conduce, iar aproape jumătate din restul votează cu osârdie penali? Nu mai au nicio valoare, nu mai sunt de niciun folos. Ba, pardon, pot fi de folos: cu hârtia pe care au fost tipărite se pot șterge la cur nu doar Dragnea și baronii lui, ci și votanții lor, cărora oricum li se cam terminaseră cocenii, la veceul din fundul curții.
Din câte vedem, cu excepția câtorva oameni, pe Facebook, pe nimeni altcineva în România nu pare să deranjeze varianta Dragnea – prim-ministru. Ce dacă o să fim o țară de tot rahatul, ce dacă nici măcar în Burkina-Faso nu s-a mai pomenit ca un pușcăriaș de drept comun să devină lider maximo, ce dacă o să fim de râsul lumii, cu acestă „performanță” nemaivăzută, cam singurul record negativ pe care încă nu-l bifaserăm? Adică Uganda n-a avut în frunte cu canibal? Cuba n-a avut în frunte un criminal? Acuma și România o să aibă în frunte un penal. Și celor mai mulți dintre români – adică ăia care n-au votat și ăia care l-au votat chiar pe Dragnea – o să li se pară ceva foarte normal.
În momentul de față, România e ca un tramvai. Dar nu oricare tramvai, ci unul tot românesc. Amărât, vai steaua lui, abia târându-se printre stații, împuțit, mizer, prost aerisit, cu aurolaci-copii zbierând colinde, aurolaci-bătrâni puțind pe scaune și mulți vânzători ambulanți oferind la promoție brichete, șervețele, suporturi de buletin, leucoplast cu rivanol – ”două cutii la un leu, băieții”. Acum un an, la stația ”Colectiv”, s-au urcat niște controlori în el și au început să întrebe de bilete, de abonamente, au început să dea amenzi, să aplice legea, să îndrepte lucrurile, cum e normal. Dar uite că pasagerilor nu le place nici legea, nici ordinea, nici normalitatea. Le place blatul. Și i-au dat jos cu huiduieli pe controlori. Iar la următoarea stație, ”11 decembrie”, s-au urcat niște ciorditori. Care cu mustață, care fără, care cu mâna goală, care cu sacoșa, lama și tira bine plasate, ciorditorii s-au răspândit în tot tramvaiul și o să înceapă în curând să-i opereze la buzunare – cum au mai făcut-o de atâtea ori, în atâtea tramvaie, în trecut – pe pasageri.
Bine, nu pe toți pasagerii. Pe ăia mai bătrânei, așa, care stau ciotcă pe scaune și merg de la stația ”Casc-gura” la stația ”N-am-nicio-treabă-azi-dar-circul” îi lasă în pace, că-s de-ai lor, ei i-au urcat iarăși în tramvai. În schimb, pe-ăia mai tinereii, mai bine îmbrăcați, mai muncitori, o să-i facă la buzunare de un sfanț n-o să le mai rămână în portofel. Și-n tot acest timp, marea majoritate a călătorilor o să se uite la ciordeala asta pe față, dar n-o să zică nici pâs. Cel mult o să ridice din umeri, șoptind, ca pentru ei: ”Nu mă interesează, nu-i treaba mea, eu n-am votat cu nimeni, toți e la fel”. Și acest tramvai numit neputință o să meargă mai departe, pe șine, tranca-tranca, până la capătul liniei. Și mulți dintre noi n-o să știe niciodată că în lumea asta există și tramvaie frumoase, curate, aerisite, unde nici pe prima treaptă nu pui piciorul dacă nu ți-ai luat mai întâi bilet.
Românii au votat în masă PSD pentru că PSD e exact ce le trebuie. E ocrotitorul lor. E partidul care închide ochii când mai încalci legea, e partidul cumsecade, care te lasă în pace atunci când mai ciordești și tu, ici-colo, că și el ciordește pretutindeni. E partidul care a avut, are și va avea înțelegere pentru mica ciupeală, șpagă, blat, combinatori, descurcăreți. Nu e ca alte partide și, mai ales, nu e ca tehnocrații, care vor domnia legii. Singura lege pe care românii care au votat PSD, dar și românii care s-au pișat pe el de vot o vor e legea bunului plac. Asta să fie Constituția României!
În situația dată, singurul om care ar mai putea face ceva în tramvaiul ăsta e chiar vatmanul. Cum ar veni, conducătorul atelajului, herr Iohannis, Clausică pentru prieteni. Să dea, naibii, jos căștile cu muzică de la tropice și să caște ochii la trafic! Și să nu mai tacă la manșă, ca mutu, să le zică și el ceva ciorditorilor. Iohannis e unul dintre principalii vinovați pentru dezastrul de duminică. Și cei care au lipsit la vot – și ar fi putut face diferența – au fost, probabil, milionul de tineri liberi și frumoși care în 2014 l-au ajutat să devină președinte. Cum le-a răsplătit Iohannis gestul? Plecând, toată ziulica, prin concedii exotice, fără să țină seama dacă-i iarnă, dacă-i vară. Ce-a făcut el în acești doi ani? A tăcut ca peștele-n acvariu sau, cel mult, a urmărit cu atenție și preocupare până l-a luat somnul pe la mese.
Acum însă, Iohannis are prilejul să demonstreze că e președintele tuturor românilor pentru care legea mai înseamnă ceva și să nu cedeze șantajelor pesediste. Să nu-l numească pe Dragnea premier. Cu riscul de a fi suspendat, ar trebui să facă asta, măcar ar ieși frumos de la Cotroceni și ar intra onorabil în istorie. Că altfel, dacă hoții de buzunare ajung să preia controlul asupra tramvaiului, e groasă: ăștia sunt în stare să ciordească și curentul din linii și pe urmă tot pe noi, ăia mai în putere și mai muncitori, ne dau jos din vagoane și ne pun să le-mpingem șandramaua.
