Băse avea doar parțial dreptate când spunea că școala românească scoate tâmpiți. Așa e, sunt mulți care ies din școală așa cum au intrat, pe ușă. Teoria nu se aplică, însă, în cele câteva universități cu adevărat bune, care primesc studenți români, îi instruiesc și-i transformă în viitori specialiști britanici, italieni, spanioli… Adică în emigranți.
Pe 1 octombrie, studenții au început cursurile, așa că am dat o tură prin căminele din Grozăvești să luăm pulsul. Și unde poți lua mai bine pulsul dacă nu în căminele Facultății de Medicină. Este cel mai bun studiu de caz. Anul acesta, la examenul de admitere la Medicină, au fost 5,2 candidați pe loc, cea mai mare concurență înregistrată în ultimii 24 de ani. Iar la Medicină Dentară au fost chiar 9,7 pe loc. În tot acest timp, medicii, adică cei care și-au dobândit statutul la care râvnesc mii de candidați, protestau în stradă, supărați de salariile de rahat. Și protestează în continuare, în fiecare zi, deși, uitându-te nițel la fața lui Ponta, pare un demers inutil.
Ceva nu se leagă, deci. De ce te-ai zbate să intri la o facultate lungă și grea, știind că, după absolvirea ei, vei fi un muritor de foame? Asta a fost întrebarea noastră către studenții la Medicină. Din motive de corectitudine politică, am exclus din variantele posibile de răspuns exemplul doctorului Iancu Mocanu, prins că lua 2.000 de euro șpagă pentru o operație. Așa ceva nu se face! Deși știm cu toții că se face, dar asta-i altă poveste.
Căminele goale, cârciumile pline
Era liniște în căminele din Grozăvești când am fost noi pe-acolo, cu nici o săptămână înainte de începerea cursurilor. Câteva camere ocupate (le recunoșteai după chiloții puși în geam, la uscat) și două-trei cupluri încolăcite de amorezați pe băncile de-afară. Fiind deja ora prânzului și fiind și noi foști studenți, am știut că avem mai multe șanse în cârciumile din zonă. Și nu ne-am înșelat, terasele erau destul de populate. Stăm de vorbă cu Ionuț, student la Medicină, anul III. Ionuț și mai cum? Nu ne spune, cică „n-am nevoie de probleme, frate, am profesori care citesc Academia Cațavencu“. Eram siguri de asta. Îl întrebăm: „Știi care este salariul unui medic primar în România?“. Nu știe, așa că-l lămurim: 1.800 de lei. Zice că e nasol, dar nu-l interesează. „Pentru un medic bun și 1.800 de euro e puțin. Dar nu-mi pasă, pentru că n-am de gând să-mi bat joc de mine și să ajung, după atâta școală, să trăiesc cu ouăle, găinile și curcile aduse plocon de pacienții de la țară. Cum termin facultatea, plec în Anglia. Acolo și ca începător câștig de zece ori mai mult ca aici. Și n-am de gând să mă mai întorc vreodată“, spune Ionuț.
Cam la fel gândește și colega lui Ioana, doar că ea pleacă în Italia, unde are un unchi.„Până îmi găsesc de lucru am unde să stau, nu dau bani la cazare. Decât să mă angajez aici pe o leafă de femeie de serviciu, mai bine stau la unchi-miu până-mi găsesc un job plătit pe măsura pregătirii mele“. De asemenea, Ioana vrea să plece definitiv din țară.
Se bagă-n seamă și Anton, student în anul II, de loc din Galați. A venit la facultate în București pentru că a auzit că diploma de aici e recunoscută în SUA. „Vreau să trăiesc visul american, omule, nu coșmarul românesc“. Bă, da chiar nu vrea nimeni să muncească în țară? Ba da, George. „Păi da, normal că vrea“, răspunde Anton în locul lui, „că ta-su e medic la Spitalul Militar și-l bagă acolo, unde e șpaga mare“. Dar ceilalți colegi? „Cam toți vor să plece“, zice Ioana, „d-aia se și chinuie cu o facultate atât de grea, pentru că, spre deosebire de România, în străinătate meseria asta e respectată“.
La sfârșit, am vrut să probăm o chestie care ne frământa și i-am rugat pe toți să ne scrie în agendă numele și numărul de telefon. Da, dom´le, toți medicii scriu urât. Chiar din facultate.
