Simona Halep devine iritantă cu succesurile ei pe banda rulantă, într-o țară obișnuită să digere bine doar eșecele.
Ce știam noi până acum despre tenis, copii? Noi, până acum, știam că tenisul este un sport în care, atunci când joacă Hănescu, de exemplu, trebuie să iei trei Xanax-uri înainte de meci, patru aspirine în timpul partidei și una-două lingurițe de Furadan la final.
Explicația este următoarea – o spunem pentru neofiți, întrucât suferinzii știu bine despre ce e vorba: pe Hănescu, fie îl apucă spatele când ți-e tie-break-ul mai drag, fie resemnarea mioritică, în momentul în care ai vrea și tu o zvâcnire de pumn, astfel că, inevitabil, sinuciderea în fața televizorului pare singurul leac izbăvitor.
Iată însă că în acest univers toxic apare această Simona Halep, care, ce face? Câștigă trofee pe bandă rulantă, care dereglează pur și simplu organismul: te trezești dimineața cu poftă de mâncare, îți vine să-l pupi pe Busu pe chelie, ca Blanc pe Barthez, odinioară, ai vrea s-o inviți pe Oana Roman la un 3 în 1…
Interesant este faptul că Halep face parte din țara noastră și, culmea, îi place succesul mai mult decât eșecul.
Din păcate pentru ea, deși este constănțeancă, nu va putea intra niciodată în suita cardinalului Mazarin, deoarece are doar 1,68 metri înalțime, plus că și-a făcut și o operație de micșorare de sâni, gest care a debusolat-o total pe Bianca Drăgușanu.
În aceste condiții, Simonei nu-i rămâne decât să muncească precum o roabă în ograda WTA, să câștige puncte și bani, să urce în clasament și să ne dea lecții despre succes. Noroc că nu se ia lumea după tine, dragă Simona, că altfel am ajunge șomeri.
