Venind în întâmpinarea indicaţiilor de o neasemuită valoare teoretică şi practică ale Primului Plumbuit al ţării, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, oamenii nemuncii de la oraşe şi sate se pregătesc să întâmpine, şi în 2015, ziua de 1 Mai făcând ce ştiu ei mai bine: copii. Ei promit să nu precupeţească niciun efort spre a-şi îmbunătăţi poziţia de clasă, chiar şi cu riscul de a degenera uneori în poziţii retrograde, obscurantiste, precum cea a misionarului. Scopul este clar: ţării, cât mai mult tăciune!
Căci aceşti oameni minunaţi şi familiile lor zburătoare spre Apus ştiu că lucrul bine făcut se cunoaşte nu după 8, 10 sau 12 ore de muncă, aşa cum cred, în mod eronat, angajaţii la stat sau la patron, ci după nouă luni! Iar dacă, în momentul de faţă, statisticile arată că o familie de asistaţi social aduce pe lume, în medie, 6,3 copii, spre deosebire de cei doar 1,2 bebeluşi născuţi, cu chiu, cu vai şi cu FIV, de incapabilele alea de corporatiste, tinerii minunaţi de care vorbeam vor să dubleze cifra, devenind părinţi nu de la vârsta de 13 ani, ci de la 11 şi, de ce nu, chiar de la 10!
Doar astfel vor avea motive să fie mândri de ei şi să poată cânta, cu justificată bucurie, cunoscuta melopee tradiţională „Hai, Vitrino, şi le-arată cum năşteai când erai fată!”.
