N-am făcut cozonaci, pască, ouă roșii, nu m-am spovedit, n-am ținut post, dar ceva tot am făcut, înainte de Paște. Curat. Am făcut curat în garajul în care meșteresc diverse chestii care înainte erau alte chestii (upcycling). Cum garajul e la mama în curte (că n-ai loc să faci garaj într-un apartament de bloc), imediat ce-am terminat curățenia, am tulit-o acasă, răpănos și transpirat.
„Nu mi-e foame, da, am ce mânca, am fugit, vorbim mâine, săr’na”
Dar muream de sete și de foame, după cinci ore de efort fizic. Am oprit mașina la un magazin d-ăsta, de cartier, să-mi iau un suc. Și-atunci l-am văzut. Strălucitor, cu culorile asortate perfect. Cu o nuanță de verde extrem de sănătos. Mi-am adus aminte că am văzut reclama la tv, unde zicea ceva de suc natural fără conservați. Așa că mi-am dorit nu unul mic, la 0,5, ci unul la doi litri, să mai beau și acasă, după duș.
“Dați-mi un Tymbark Cool Măr Verde, vă rog”
Am luat o gură cum m-am urcat în mașină. Era genial, parcă-mi storcea cineva mere în gură! Încă un gât sănătos, la primul semafor. Încă unul când am parcat. Când am ieșit de la duș îmi era mai sete ca niciodată, am mai băut un pahar.
„Da stai, mă, nene, am băut un litru și tot mi-e sete?”
Vraja Tymbark Cool Măr Verde s-a spulberat complet când am citit eticheta: “conține 11,4 grame de zaharuri la suta de mililitri de produs”.
Pe net scrie că o linguriță de zahăr are 5-6 grame. Calculez rapid și-mi dă că bidonul de suc Tymbark Cool Măr Verde are 228 de grame de zahar, adică vreo 38-40 de lingurițe de zahăr. Cam cât îmi pun eu, în cafea, în două luni de zile.
“Păi normal că ți-e sete, dobitocule! Ai băut un litru de zeamă de-aia și ai băgat în tine o ceașcă plină de zahăr”.
Pe etichetă bidonului scrie mare și frumos, că sucul nu conține conservanți. Mai jos, însă, scrie și altceva. Că e făcut din zahăr sau sirop de glucoză/fructoză, corector de aciditate, carboximetilceluloză, esteri glicerici, gumă arabică, coloranți caroteni, complecși de cupru ai clorofilelor, arome… Și doar 5% suc de mere. Adică 10 mililitri. Cât juma’ de shot… Cât scoți dintr-un un sfert de măr…
“Mare bou ești! Bei apă amestecată cu chimicale, o cană de zahăr și o flegmă de suc de mere”.
Închei felicitând compania Tymbark pentru chimistul care s-a ocupat de gustul sucului. Țineți-l pe băiatul ăla oricâți bani v-ar cere, îi merită. O anunț și că nu mai cumpăr produsele ei niciodată, pentru că nu vreau să mor de diabet, sau cu burtă. Și că dacă tot se dă o companie responsabilă și transparentă, Tymbark ar putea să anunțe, pe http://stiucebeau.ro/produse, că un bidon de suc de mere conține doar 5% suc de mere. Pentru că, altfel, site-ul numit știu ce beau e doar o ipocrizie online.
Sigur, aș putea să anunț ANPC că pe bidonul de Tymbark apare o familie fericită și un măr pus lângă o carafă cu suc, deși după concentrația reală, ar trebui așezat lângă un bidon de 10 litri, că dedesubt scrie “natural la masă”… Sau să fac o plângere la CNA, să verifice cineva dacă spotul tv Tymbark face referire exagerată la caracterul natural al acestui lichid.
Dar e Paștele. O să fiu mai bun. Cel puțin până miercuri.
