George Țucudean a fost împrumutat înapoi de Dinamo, echipă care îl transferase înainte la Standard; un ping-pong clasic între băieții deștepți din Transferuri și cei nătărăi, din străinătate.
Când un club de fotbal de la noi – în speță, Dinamo – vrea să ia un ban grămadă, caută un alt club din afară, de regulă prost făcut grămadă – în speță, Standard Liege – pentru a-i vinde un jucător ambalat în poleială de fotbalist. Ca în orice relație disproporționată, în care unul face șou, iar celălalt e bou, cel din urmă va avea de tras, conform semanticii care rezultă din numele său.
Dinamo l-a dat pe Țucudean în Belgia să joace fotbal, iar Standard l-a luat la îndemnul co-misionarului Rednic, cel care știa foarte bine la vremea respectivă că cea mai mare calitate a lui George sunt caii-putere din garaj, nicidecum cei din bicepșii femurali.
Băiatul a încercat să arate că știe să jongleze cu mingea la fel cum o face cu Porsche-urile, Ferrari-urile și R8-urile primite de la părinții săi pentru bună purtare, însă nu i-a convins pe belgieni, de unde se vede că nici ăștia nu sunt chiar boi până la capăt.
Ca niște oameni mărinimoși, dinamoviștii s-au oferit să-l primească pe Țucudean înapoi până la vară, iar dacă vrea mușchiul lor, o să-l transfere definitiv la anul, evident dacă omologii lor le vor mai da și niște bani în plus ca să-i scape de atacant.
Bonus de la mine – să trăiască! – declarațiile făcute de Țucudean la plecarea în Belgia și la revenirea în Groapă.
Prima (30 ianuarie): „Este un pas important pentru mine și sper să mă adaptez cât mai repede.“
A doua (28 august): „Dinamo este o echipă la care se dorește performanță și cred că este un mediu bun pentru mine.“ Poezie?! Poftim poezie!
