Culmea ghinionului pentru pământeni: singurul contact clar cu o civilizaţie extraterestră a eşuat lamentabil, după ce farfuria zburătoare, venită, se pare, din galaxia Andromeda, nu şi-a găsit alt loc să aterizeze decât judeţul Teleorman. Nava a fost observată, aseară, la ora 21:20, iar prezenţa sa a fost confirmată atât de forţele aeriene din mai multe state NATO, care s-au temut că e o armă secretă a ruşilor, cât şi de cosmonauţii de pe Staţia Spaţială Internaţională, care au confundat-o cu naveta de catering şi au fost foarte dezamăgiţi văzând că se pierde în cosmos.
Din analiza comunicaţiilor efectuate de OZN cu nava-mamă, cercetătorii americani au putut stabili că extratereştrii străbătuseră nu mai puţin de un milion de ani-lumină ca să ajungă la noi, convinşi că vor găsi forme de viaţă evoluate. Iată, de altfel, stenograma discuţiilor purtate telepatic de alieni, între ei:
OZN: Vrăbiuţa Galactică, apel către Bază, răspundeţi.
Baza: Aici Baza, comunicaţi.
OZN: Am aterizat pe un câmp. Probele de sol prelevate arată că n-a mai fost cultivat în ultimii treizeci de ani tereştri. Peste tot sunt numai mărăcini şi buruieni din specii necunoscute. Vedem un atelaj ciudat, tras de o entitate patrupedă, care străbate câmpul. A ajuns la un fel de conductă. Din atelaj coboară cinci entităţi bipede.
Baza: Sunt cumva omuleţi cenuşii?
OZN: Nu, sunt omuleţi maronii. Au pus sub conductă nişte dispozitive cilindrice şi au penetrat-o.
Baza: Cu laser, nu?
OZN: Nici vorbă, cu nişte tije aparent metalice, în care bat cu un dispozitiv primitiv, un ciocan cum aveau strămoşii noştri acum 3,2 miliarde de ani. Acum scurg un lichid în dispozitivele cilindrice.
Baza: Neinteresant, mergeţi mai departe.
OZN: Recepţionat, decolăm. Am ajuns deasupra unor edificii ciudate. Au acoperişuri ţuguiate, în formă de turlă şi prin preajma lor mişună o mulţime de entităţi care par pui de omuleţi maronii. Dintr-un edificiu ne-a zâmbit cu toţi dinţii o entitate patrupedă similară cu cea care trăgea atelajul, pe câmp. Toţi omuleţii maronii se îndreaptă spre un edificiu mai mare, din centrul aşezării şi ies de acolo clătinându-se şi mergând pe şapte cărări. Probabil sunt supuşi unor radiaţii magnetice foarte puternice, de origine necunoscută. Se pare că ei le numesc „carcalete”.
Baza: Aterizaţi şi încercaţi să găsiţi urme de viaţă inteligentă. N-aţi bătut un milion de ani-lumină pentru nişte omuleţi maronii care se magnetizează cu carcalete.
OZN: Am înţeles, mergem mai departe. Am ajuns deasupra unui loc plin de cruci. Fiecare cruce e străjuită de o lespede dreptunghiulară, iar unele au nişte cupole deasupra.
Baza: Criptonită? Rodiu? Tritiu?
OZN: Nu, beton armat şi BCA. Se pare că sunt domicilii ale omuleţilor maronii ale căror funcţii biologice au încetat. Încercăm să aflăm mai multe. Intrăm în contact telepatic cu liderul comunităţii… Da, bănuiala noastră se confirmă: pe planetă există viaţă de apoi: liderul tocmai se gândea când e mai potrivit să convoace omuleţii maronii de sub lespezi la vot: dimineaţa, la prima oră, sau seara, după ce se întunecă. În continuare însă nu sunt semne de viaţă inteligentă.
Baza: Continuaţi căutarea.
OZN: Am înţeles. Am aterizat iar. Vedem un grup de omuleţi maronii care ascultă o muzică ritmată şi scot ţipete guturale. Ne-au văzut şi ei. Se îndreaptă spre noi. Baza, Baza, ne auziţi? Nu au intenţii paşnice! Au pus ochii pe nava noastră, vorbesc ceva de REMAT, probabil un fel de punct de sublimare a materiei organice. Ne ridicăm de la sol. Concluzia e clară: am consumat degeaba energia orgonică, nu există urme de viaţă inteligentă în acest loc de pe Terra şi nici n-o să existe în următoarele milioane de ani!
Exclusiv online
