, fiind indus în eroare de faptul că în CV-ul acestuia apare în continuare meseria de fotbalist.
Mă întrebam zilele trecute ce-o mai fi făcând Chivu în afară de a încasa banii pe card de la Inter. Probabil că îi și numără, ca să nu se plictisească. În acest tablou diafano-mercantil, apăru știrea că o echipă din Craiova se gândește la viitorul lui Chivu și este gata să-i dea 700.000 de euro ca să-l aibă în rândurile sale după ce se va despărți de Inter.
Câtă naivitate! Păi, măi băieți, ce credeți că va putea face Cristi la voi pe șapte sute, dacă el nu face nimic pe trei milioane? Adică, puneți-vă și voi în ghetele lui Chivu, așa cum el nu s-a mai pus de câțiva ani – v-ar conveni să frecați menta pe câteva sute de mii de euro? Nu e prea puțin plătit statul degeaba pentru valoarea pe care o aveți? Plus că voi vreți să-l puneți pe băiat și la treabă, să joace fotbal – ptiu, drace! –, activitate pe care sunt convins că a uitat-o de când nu a mai practicat-o.
Eu, unul, l-aș înțelege pe Cristi dacă nu va da curs ofertei. Sunt lucruri în viață aflate sub pragul demnității umane, iar poate cel mai respingător dintre toate este munca pe bani, în condițiile în care varianta ei ajutătoare, pauza pe bani, s-a dovedit a fi mult mai rentabilă.
În ultimă instanță, l-aș vedea pe Chivu venind la Craiova să țină un seminar pe teme fotbalistice de larg interes, cum ar fi: poziția corectă la TV; scapă de vechile jambiere și puneți ciorapi de mătase până sub genunchi; sinecura, un vis care poate deveni realitate; fotbalul, ultima dintre griji.
