În urmă cu patru ani, când auzeam, pe surse acoperite, că revista ”Nature” urma să publice dovada că premierul de atunci al României, Victor Ponta, și-a plagiat cap-coadă lucrarea de doctorat, prima mea reacție a fost una de neîncredere totală. Bun, că Ponta era hoț nu m-ar fi mirat, asta în PSD era deja o axiomă, dar ce-avea sula cu prefectura și Ponta cu natura? Înțelegeam să fi apărut anunțul pe Minimax, Cartoon Network sau BabyTV, dar ce să caute într-o revistă dedicată naturii? Că o fi fost Ponta făcut pisic, măgar, mickimaus și alte orătănii demne de specificul revistei, însă de când scria revista Nature despre plagiate?
Și totuși, peste câteva zile, inevitabilul se întâmpla și pe site-ul revistei apăreau primele dovezi că premierul furase cu toptanul zeci de pagini din lucrarea cu care se împăunase doctor în Drept și pe baza căreia devenise o somitate în lumea avocaturii de pe Dâmbovița. Imediat, dacă vă mai amintiți, s-a declanșat o acțiune de spălare a cadavrului politic Victor Ponta, care deja începuse să pută de-ți muta nasul. Care mai de care, toți abramburicii din sistem au intrat în priză și au început să bage formol la greu în premier. Șantajele, amenințările, presiunile la adresa universitarilor care trebuiau să decidă dacă e sau nu plagiat au curs pe bandă rulantă; cei care susțineau teza plagiatului au fost trași pe linie moartă sau obligați să demisioneze, în cel mai pur stil stalinist. Momentan, Ponta a fost reparat, ca un Pinocchio la mâna a doua, dar tot scârțâia. Și a continuat să scârțâie până s-a rupt: azi, Comisia Tehnică din cadrul Consiliului Național de Atestare a Diplomelor (CNATDCU) a decis, cu o majoritate zdrobitoare – 34 pentru și o singură abținere – că fostul premier e hoț cu acte și trebuie să i se retragă titlul de doctor.
Dar că Ponta n-o să mai fie dottore, românului de rând, care n-a luat un leu în plus la leafă de când se știe, cred că puțin îi pasă. Chiar și pe Ponta însuși cred că-l doare la bașcheții lui de firmă, pentru că oricum, cât a fost premier și-a dat o lege prin care oricine putea renunța la titlul de doctor când voia mușchiul lui fesier. Problema înseamnă mai mult decât atât: că omul ăsta și-a bazat toată cariera pe un furt masiv.
Cine ar fi fost Ponta dacă n-ar fi existat doctoratul pe care și-a clădit cariera de avocat și de politician? Un nimeni în proză, fără îndoială, un umil vechil al lui Năstase, pus să care servieta Adelului de colo până colo și pitit cine știe pe unde după ”pitirea” Împăratului la Jilava. La valoarea și pregătirea lui, nici la Disneyland Lehliu-Gară nu l-ar fi angajat nimeni. Câți bănișori a încasat ilegal Victor Viorel din calitatea de doctor se cuvine să ne întrebăm. Pentru că bănișorii ăștia n-ar fi trebuit să-i aparțină. Ce diferență e între Ponta, care umflă tarife consistente pentru că e doctor făcut prin fraudă și un garoi care te face la portofel în tramvai? Niciuna: și unul, și celălalt, iau niște bani pe care, teoretic, n-ar fi trebuit să îi ia. Or, și pentru furt intelectual se face pușcărie. De la 3 luni la 5 ani, cum zice legea. Cum se face pușcărie și pentru complicitate la furt, căci ce au fost abramburicii și grăjdenii de care vorbeam mai sus decât niște ”dătători de șase”, atenți să nu-l prindă cineva pe Ponta cu mâna la portofel?
Sincer, nu mi-aș dori să-l văd pe Ponta la bulău. Nu i-ar folosi la nimic și nu l-ar îndrepta cu nimic, căci cazul lui ține, mai curând, de patologic, de mitomanie avansată, decât de pușcărie acută. Dar aș vrea să-l văd cum își cere iertare miilor de tineri din țara asta care și-au sacrificat ani din viață tocindu-și coatele pe băncile bibliotecilor și ale universităților pentru a-și lua doctoratul în mod cinstit și care, ajunși în Occident, sunt priviți cu neîncredere: ”Voi veniți din țara aia unde se plagiază doctorate?”. Căci vina cea mare a lui Victor Ponta, a lui Oprea, a secretarei lui Oprea, instalatorului lui Oprea și a celorlalți ciorditori de doctorate nu e că au luat banii pe care nu i-au meritat deloc, ci că le-au luat anii unor tineri care ar fi meritat totul.
