Luni, 29 iulie, trei fetițe din Southport, în nord-vestul Angliei, au fost ucise într-un atac violent cu cuțitul. Deși nu există nicio revendicare teroristă în legătură cu acest incident, extrema dreaptă engleză s-a grăbit să iasă în stradă, acuzând islamismul și folosind evenimentul pentru a-și promova agenda anti-imigrație.
Citește și: Charlie Hebdo: Jean-Luc Mélenchon și dilema tăcerii în fața crizei din Venezuela
Știm deja cum se desfășoară lucrurile. La fiecare crimă, oricât de tragică ar fi, extrema dreaptă se mobilizează cu intenția fermă de a pune sub semnul întrebării originea autorului. Și dacă, în Franța, deja s-a întâmplat asta cu cazurile Thomas, Lola sau Matisse, acum este rândul vecinilor noștri de peste Canalul Mânecii să exploateze situația.
Totul a început luni, 29 iulie, la Southport, la nord de Liverpool. În timpul unei activități pentru copii, dedicată muzicii lui Taylor Swift, un atac cu cuțitul a cauzat moartea a trei fetițe: Bebe King, de șase ani, Elsie Dot Stancombe, de șapte ani, și Alice Da Silva Aguiar, de nouă ani. Alte opt copii și doi adulți au fost răniți.
Atunci? Ce culoare are bărbatul? Ce pașaport are? Abia având timp să-și exprime compasiunea și să ofere câteva condoleanțe sobrie familiilor victimelor, că cercetările facho-sferei britanice au fost deja lansate. Ghinion, poliția a anticipat rapid această reacție politică. Imediat după arestarea suspectului, autoritățile au precizat că tânărul de 17 ani era galez, născut la Cardiff, și locuia în apropiere de Southport. Nicio revendicare teroristă, conform poliției, care a inculpat minorul pentru „trei capete de acuzare de crimă și zece (alte) de tentativă de crimă”, potrivit comunicatului ministerului.
Citește și: Cristian Tudor Popescu: Ce se ascunde sub halatul alb? Doamnele cu coasa
Extrema dreaptă își face simțită prezența
Prea târziu, mașinăria anti-imigrație a rețelelor de extremă dreaptă este deja în funcțiune. Așadar, când BBC afirmă că părinții suspectului s-au născut în Rwanda, zvonurile lansate nu mai țin cont de nuanțe: presupusul criminal devine un „migrant murdar” sau un „migrant ilegal”, pe rețelele sociale. Deputatul de extremă dreaptă Nigel Farage, revenit în politică după ultimele alegeri, lansează, la rândul său, un mic videoclip obligatoriu de comentariu. Fără să-și ascundă gândurile, el adoptă un ton diplomatic, punând sub semnul întrebării concluziile poliției: „Poliția afirmă că a fost un eveniment fără legătură cu terorismul (…), mă întreb doar dacă adevărul nu ne este ascuns. Nu cunosc răspunsul. Cred că este o întrebare justă și legitimă.”
Și violența nu s-a limitat la rețelele sociale. A doua zi după tragedie, o sută de membri ai grupului extremist EDL (English Defense League), mulți dintre ei apropiați de mișcările neonaziste și anti-islam, s-au aflat pe străzile din Southport pentru a se confrunta cu puținii musulmani din zonă și cu poliția anti-revoltă. O moschee locală a fost luată în vizor. O dovadă în plus că nu aveau nevoie decât de un pretext pentru a scoate bâtele de baseball și cărămizile, suspectul neavând nicio legătură cu islamul.
Repetiție și pe 31 iulie la Manchester de data aceasta, unde aproximativ patruzeci de persoane au atacat un hotel unde erau cazați solicitanți de azil. În aceeași zi, extrema dreaptă londoneză a mărșăluit și la Downing Street, în fața reședinței primului ministru. „Vrem să ne recuperăm țara! Englezi până la moarte”, „Opriți bărcile” și alte „Rule Britannia” au răsunat. Slogane care amintesc de urletele irlandezilor de aproape un an, transformând fiecare deschidere a unui centru pentru migranți într-o dramă națională.
Vânătoarea de „blasfemiatori”
Trebuie spus că, în Regatul Unit, multiplicarea manifestațiilor anti-imigrație și a celor refractare față de islam nu a apărut din senin. După atacul terorist al Hamasului asupra Israelului, de pe 7 octombrie, războiul extremismelor a fost lansat. Mai mult decât în Franța, timp de câteva luni, englezii au trăit în ritmul manifestațiilor pro-Palestina, care au devenit adesea pro-Hamas.
În martie anul trecut, un raport comandat de responsabilul guvernamental pentru combaterea extremismului, dezvăluit de Times, sublinia creșterea numărului de manifestații radicale care condamnau „actele de blasfemie”, estimând că o nouă generație de militanți încearcă să transforme blasfemia într-un „subiect de preocupare majoră pentru musulmanii britanici”. Raportul exprimă îngrijorarea față de grupurile islamiste care se află în spatele acestor demonstrații.
Filiala britanică a Tehreek-e-Labbaik (TLP) este în special menționată. După câțiva ani de interdicție în țară, aceasta revine în forță și nu ezită să incite la execuția colectivă a „blasfemiatorilor”. Același strigăt de luptă este împărtășit și de prietenii noștri de la Muslim Action Forum (MAF). După atentatul din 2015, mișcarea a avut tactul de a organiza o manifestație împotriva Charlie Hebdo la Downing Street.
