Când am auzit că Lady Gaga şi-a făcut apariţia pe scenă călare pe un cal alb, imediat m-am dus cu gândul la Mona Pivniceru. Parcă am şi văzut-o descălecând la Ministerul Justiţiei, blondă şi boită cum îi şade ei bine, servind presei, în dulcele grai moldovenesc, o evadare din porţia clasică de clişee asortate la orice început de mandat. Adică ceva de genul „îmi plaşi sî fiu legatî la ochi, bre, sî nu vă faşiţi problemi, ti pup, Fenechiule!”.
Apoi, cu durere în suflet, am citit că sireaca Mona s-a urcat ca proasta în maşina lu’ Năstase jr şi în felul ăsta i s-au făcut mişi di tăt şansele de a fi marea salvatoare a lui Năstase Senior şi a lui Felix Turnător. Tocmai ea, care s-a luptat toată viaţa să scoată sunete cu o octavă mai sus să îndure umilinţa de a cânta cu voce joasă aria necunoştintei de cauză. „Da’ di undi, bre, sî ştiu eu, pacatili meli, în şi maşînî m-am urcat?!”
O şleahtă de procurori, dintre cei care anchetează pe sărite cetăţeni nevinovaţi care au vrut să aducă mai repede democraţia pe meleagurile aistea şi, prin urmare, au sacrificat o duminică în familie mergând la vot de cu zori şi până târziu în noapte, au lăsat să scape informaţia că Mona era parte dintr-un număr special, în care ea dansa la bară prin tribunale, iar Voiculescu, Patriciu şi Vîntu plus câteva zeci de parlamentari cu dosare grele zburdau liberi la următoarele termene de judecată, în aplauzele entuziaste ale figuranţilor Ponta şi Antonescu.
Nu ştiu cum s-a încheiat cântarea ăleia de-şi zice Lady Gaga, dar dacă a apucat să se dea jos de pe cal, poate îi spune şi lu’ madam Pivniceru diferenţa semnificativă dintre a fi chemată la bis şi a fi pusă să faci un mare fâs.
