Nu ştiu dacă aţi trecut pe la Târgul de Crăciun de la Universitate. Scuze, la University Square. Eu am trecut în seara de Crăciun. Probabil târgul era amenajat pentru miile de vizitatori străini, altfel nu înţeleg de unde denumirea de „Bucharest Christmas Market”. Ete, ne-am dat to the Devil, Doamne, iartă-mă! La ce populaţie vindea acolo baloane colorate cu cinci lei şi vin fiert îndoit cu hot water, ar fi trebuit scris în limba noastră naţională: Bucale Cristi Haules-Baules.
Ei bine, încercând să ies din înghesuială cu o mână pe copil şi cu alta pe portofel, ca la Oituz, am constatat, cu nelinişte, că pe-aici nu se iese! În spatele coteţelor cu gablonţuri sclipea un sărbătoresc gard de doi metri. Probabil ca să nu iasă din incintă spiritul creştinesc de Crăcun. Împreună cu cârnaţii cu E-uri la grătar şi vata de zahăr bio. Biohazard, cu timp de înjumătăţire în 100 de ani. În rest, lume pestriţă, exact ca la Târgul de la Viena. Doar că acolo turiştii se relaxează la o cană de punch, iar la noi lumea comenta, acră, preţurile la murături şi porumb copt.
Pe partea cealaltă a Pieţei, în faţa Teatrului Naţional, cunoscută drept Tribuna Securistă Antena 3, o mână de musulmani, cred, scanda nişte sloganuri politice. În seara de Crăciun, repet. Niciun echipaj de Poliţie nu i-a băgat în dubă, ceea ce e foarte grav. Sunt sigur că în seara de Crăciun doar nişte terorişti pakistanezi pot urla ca demenţii în centrul Capitalei. În schimb, patrula îi luase la întrebări, în piaţa lui General Mayor Oprescu, pe nişte colindători cu capra. Probabil, singurul care are licenţă la mers cu caprele e Mazăre. La oi, ştim deja.
Apropo, l-am văzut pe Iuda Sechestratorul împărţind arginţi la poarta palatului aurit. O turmă de colindători muţi se aliniase ca să ia bani neimpozabili de la reprezentantul Legislativului. În mod normal, la capătul celălalt al şirului, Ministerul Marilor Proiecte ar fi trebuit să instaleze un ghişeu volant al Oficiului Forţelor de Muncă. Şi unul de la Fisc.
Apropo de apropo! Mă pregătesc serios ca în anul 2013 să înaintez un proiect la Ministerul Marilor Proiecte. Încă nu l-am înregistrat la OSIM, dar vă spun, că sunteţi prietenii mei. Ştiţi, prietenii mei sunt mai inteligenţi decât duşmanii mei. Vreau să ridic o puşcărie cu fonduri europene nerambursabile. Una adevărată. În care infractorii să spargă piatră pentru şosele, să sape sare şi să mănânce pământ în locul cârtiţelor de la metroul din Drumul Taberei. Unde alocaţia pentru un puşcăriaş să fie fix jumătate din alocaţia lunară pentru un copil. Adică 20 de lei. Adică 20 de pâini pe lună şi de restul apă. Iar pentru deţinuţii care scriu cărţi ştiinţifice, fie ele plagiate, sau îi învaţă pe ceilalţi economie, am şi bonus. Nişte marmeladă duminica.
O să fiu imbatabil la licitaţiile pentru autostrăzi. Cu 20 de pâini cost lunar pe lucrător, vă promit, în 2013, un preţ de 500 de euro kilometrul de autostradă. Plus un borcan de marmeladă.
La mulţi ani!
