Nu, n-aţi înţeles: Mişcarea Populară n-are a face cu PPE sau cu cine ştie ce altă chestie de dreapta! Aşa cum îi spune şi numele, în primul rând trebuie să fie alcătuită din oameni care au dovedit că ştiu să se mişte. Se caută, prin urmare, inşi capabili să dea din coate ori din urechi, să facă cu ochiul, să tragă spuza pe turta lor, să parcurgă, în timp-record, distanţa de la stânga la dreapta, să arunce ochii peste cap şi să sară dintr-o barcă într-alta.
E vorba, în special, de atleţi ai spaţiului public care au doborât recorduri naţionale, punându-şi pe piept medalii câştigate cu greu în cursa cu obstacole de tip DNA, specializaţi în sărituri pe trambulina politică, un lot eterogen din toate punctele de vedere, dar în care există mobilizare şi dorinţa de victorie. Nu sunt încă o echipă, dar se lucrează intens la iluzia asta, chit că, uneori, e greu să-i vezi, chiar şi cu ochii minţii, pe Cristi Preda, pe Lili Ghervasuc şi pe Gigi Becali strângând rândurile şi contopindu-se într-un tot unitar.
Apoi, Populară fiind, Mişcarea exclude anonimii. Cine n-a dat proba ratingului şi nu s-a dopat câţiva ani cu înghiţituri lungi din sticla micului ecran n-are loc nici măcar în tribune. Uşile se deschid pentru toţi cei care şi-au făcut un nume în videocraţie şi contează prea puţin de ce au ajuns să aibă notorietate. E loc pentru protagoniştii unor divorţuri celebre, urcă în topuri striperii care ştiu să se dezbrace de rufele murdare şi apoi să le spele în public, se vânează chiloţăreala şi hlizeala pe canapele în show-uri de noapte şi, în general, se joacă la mai mare cu începere de la prohab şi urcând spre buzunare.
Startul s-a dat de ani buni, încă din vremea când plimba Gigi valiza pe la Cluj, dar părea greu de înţeles la vremea aceea că omul era vizionar şi se antrena pentru etapa politică în care va urca podiumul pentru a-şi lua medalia de aur din mâinile Elenei Udrea. S-a întâmplat deunăzi, când sorţii i-au dat răsplata binemeritată, făcându-l titular în echipa de campanie pentru localele din Bucureşti şi din împrejurimi. E drept, partidul e mic, dar notorietatea lui Gigi e mare, iar Pipera votează. Mişcarea Populară are, prin urmare, un început promiţător şi, de ce nu, poate chiar un lider.
La urma urmelor, când vine vorba de voturi, parcă e mai simplu să atragi pulimea la urne dându-i speranţa că în ziua votului are şansa să dea ochi cu Latifundiarul şi nu cu filosofii ori cu puritanii. Că doar n-o să înţeleagă Preda, Macovei şi Paleologu cum devine treaba cu derby-urile împotriva câinilor roşii, chit că se luptă de ceva vreme să le pună piedică lui Iliescu, Ponta şi Năstase! Mişcarea, cum ziceam, e populară şi dacă ai fost în stare să pozezi în latex pe copertă, dovedind că n-ai tabuuri, un compromis politic de dragul câtorva voturi în plus e doar un şpagat banal şi uşor de executat între sublim şi ridicol.
Nu vă temeţi prin urmare. Mişcarea Populară e croită bine şi are potenţial. Urmează Dan Diaconescu, aşa că fiţi pe recepţie pentru că nici nu ştiţi ce pierdeţi: un final à la Zorba, în care prăbuşirea va fi cu adevărat spectaculoasă!
