Cred că titlul celebrului roman al Agathei Christie se potrivește cel mai bine cu situația actuală din coaliția struțocămilă care, încă, mai conduce destinele României. După ce papa Johannis a fost refuzat de Ciolacu et comp. să parvină pe un post de senator fără să respecte Constituția pe care a jurat, și nu odată, ci de două ori, peneliștii de frunte au sărit la bătaie. Este ca și cum am vedea un cocoșel care se repede la un berbec ca să se bată cap în cap. Până la Legea Iohannis, totul era bine și roz. Panourile zâmbeau de pe pajiștile patriei, oamenii prosperau sub înțeleapta conducere a coaliției, covrigii de Buzău erau ademenitori, salariile babane ale eurodeputaților, plătite din banii noștri, veneau la timp, eh, mai erau mici înțepături, mici glumițe proletare sau aluzii fine precum dantela batistuțelor, dar totul până la o limită, o limită care purta numele atât de drag politicienilor: stabilitate. Adică noi de aici, de la guvern, nu plecăm, nu plecăm acasă.
Înțelegerile secrete dintre PSD și PNL au funcționat și ele pe aceleași principii: lasă prostimea să creadă că ne certăm, că se vede blatul pe sub fustă. Dar și ele până la o limită: Iohannis. Trebuie remarcat că, dacă PSD a rămas unanim în atitudinea față de criza creată, PNL s-a împărțit în grupări: una care susține continuarea coaliției în orice situație și care, după căderea previzibilă a lui Ciucă, va ieși să acapareze conducerea partidului, una mai mică, Ciucă și ai lui, care vrea ca partidul să plece din coaliție și care crede că așa își va putea spăla greșelile, încă una care vrea și în car, și în teleguță, adică lătrăm să vadă stăpânul că nu ne hrănește de pomană, dar după ce stăpânul pleacă, lingem unde am lătrat.
Un exemplu de fariseism ne dă recenta declarație a europarlamentarul PNL Siegfried Mureșan: „Prim-ministrul Marcel Ciolacu a blocat absorbția de fonduri europene. Guvernul condus de prim-ministrul Marcel Ciolacu nu a reușit să atragă niciun euro din fondurile structurale și de coeziune care sunt alocate României din exercițiul financiar european 2021-2027. Deși ne aflăm la jumătatea exercițiului, singurii bani pe care i-a încasat țara noastră sunt reprezentați de prefinanțare: adică acele sume modice pe care România le primește automat în cont la începutul fiecărui an fără ca guvernul să trebuiască să facă ceva”. Bun, și până acum nu se știa lucrul acesta? Boborul nu trebuia să afle și el de lucrul acesta? De ce abia acum, când Legea Johannis nu mai are șanse, se dă drumul la gloanțe? Apoi, sare la bătaie și cocoșelul Rareș: „Mâine amănunte incendiare despre situația financiar-economică în care se află cu adevărat România și nepriceperea fostului baron de Buzău în treburile guvernării”. Păi de ce acum? De ce mâine și nu acum o lună, două luni, un an? Abia acum vede Rareș Bogdan nepriceperea „fostului baron de Buzău” într-ale guvernării? Sau a tăcut pentru că avantajele coaliției în ce privește PNL erau intangibile? De ce abia acum se face o majoritate de dreapta la Primăria Capitalei, pentru a bloca PSD? De ce nu s-a făcut de la început, domnule Burduja, președinte PNL București?
Păi, este simplu, nu?! A venit ordinul. De sus. De foarte sus. Din avionul de lux cu care zboară boss. De aceea, cum se exprima Mina, deputatul PSD de Giurgiu, „liberalii se tăvălesc supăraţi, ca nişte copii alintaţi”. Doar că nu toți liberalii. Aduceți-vă aminte că există cel puțin trei grupări. Jocurile se încing, e ca la ruletă, în curând „rien ne va plus”, să vedem ce culoare câștigă: albastru-galben sau roșu. Teamă mi-e că va câștiga albastru-galben-roșu. Ironia sorții – exact steagul României! După alegeri, coaliția se va reîntrupa ca pasărea Phoenix din cenușă. Ciucă va dispărea, ca și Ciolacu care va câștiga tronul de la Cotroceni sau, în caz contrar, pe cel din buda din curte, fiind mătrășit rapid de până mai ieri colegii lui. Totul va fi dat uitării, securea războiului va fi iar îngropată și iar, oare pentru a câta oară, „pupat toți piața endependenți”! Nimeni nu va fi vinovat de dezastrul economic spre care ne îndreptăm pentru că politicul a devansat cu mult economicul, nimeni nu va fi vinovat de execrabila absorbție a fondurilor europene, nimeni nu va fi vinovat de scăderea dramatică a puterii de cumpărare care va anula total mărirea pensiilor (de remarcat, nu și pe cea a celor speciale!), nimeni nu va fi vinovat de stagnarea continuă a țării pe care ei, liberalii și psd-iștii, o denumesc stabilitate. Sau cel mult vor fi vinovați cei care urmează să fie mătrășiți. Pentru că așa este la noi: mortul e de vină!
Și îmi vin în minte cuvintele lui Emil Cioran:
„Toată viaţa noastră de un secol încoace nu este decât procesul prin care am ajuns să ne dăm seama că n-am făcut nimic… Comparaţia cu ce s-a îndeplinit în alte părţi ne-a relevat neantul trecutului propriu şi inexistenţa culturii noastre”.
