De la 1 septembrie ceva se întâmplă în România: unii îi zic protest ori revoluție, iar alții fie (pentru a le parafraza sloganul) nu-s aici, fie au obiceiul de a număra oamenii invers proporțional cu Roberta Anastase. Unul dintre oamenii cei mai implicați în aceste proteste este Claudiu Crăciun (34 de ani), cadru didactic la SNSPA, cu care am reușit să stăm de vorbă săptămâna trecută despre Roșia Montană, cianuri, proteste și politica românească.
Reporter: Claudiu, suntem la cel de-al doilea an consecutiv de proteste. Cum și-au (re)descoperit românii spiritul civic? Și încă o întrebare, de data aceasta retorică: e bine că se iese din nou în stradă?
Claudiu Crăciun: De data asta nu am mai așteptat atât de mult să ieșim. Asta înseamnă că nu mai există răbdarea și blazarea pe care se bazează politicienii când iau decizii. E bine că se iese, construim încet ceea ce ne lipsește, printre altele, o societate activă care sancționează deciziile proaste.
Deși protestele au început pe 1 septembrie, există încă mulți oameni care nu înțeleg de ce se iese în stradă și care vă acuză că nu aveți o cauză pentru care luptați. Poți să le spui și lor, ca să se dumirească, despre ce e vorba? Care e buba în toată afacerea cu Roșia?
Cauza există și e evidentă pentru fiecare dintre cei care participă sau vede o relatare corectă și nu trunchiată a evenimentelor. Cauza este salvarea Roșiei Montane. Dar Roșia Montană a devenit mult mai mult în ultimii ani. A devenit lupta prin execelență a societății civile împotriva guvernanților aliați cu o corporație oarecare. Printre cele mai populare scandări sunt “Uniți salvăm Roșia Montană” și “Nu corporația face legislația!” și, nu în ultimul rând, “Solidaritate!”.
Protestele au funcționat pe principiul ziua și ocuparea: Regina Elisabeta, Magheru, Piața Victoriei, Piața Revoluției. Cum califici acțiunea jandarmilor de până acum? Au învățat ceva de la protestele de anul trecut?
Jandarmeria a învățat o lecție importantă. Violența nu rezolvă lucrurile, ci le agravează. Au acționat până acum temperat (n.rep.: discuția cu Claudiu Crăciun a avut loc joi, săptămâna trecută), arătând că înțeleg mai bine dinamica unui protest. Au văzut că oamenii sunt pașnici, nu violenți. În plus, poate și-au dat seama că nu ne luptăm cu ei, ci cu guvernanții care ne conduc prost și pe noi și pe ei. Sper să rămână temperați în continuare. E tensiune în societate și nu cred și-ar dori să o elibereze.
Premierul Victor a trimis către Parlament un proiect de lege al Guvernului, iar deputatul Viorel ne-a anunțat că nu-l votează. Sub presiunea străzii crezi că o să fie mai mulți care o să-i ia exemplul? Până acum vocali au fost doar doi: Toader Paleologu și Remus Cernea.
Premierul a făcut o mare greșeală susținând acest proiect, mai ales că în campania electorală de anul trecut se opunea atât el, cât și restul liderilor actualei coaliții de guvernare. Vor fi câțiva politicieni care vor încerca să câștige câteva voturi, tentative de altfel patetice. Cred că decizia actualei majorități e deja luată la vârf și este pentru proiect. Niște marginali nu au cum să o oprească. Un singur lucru ar mai putea opri-o, presiunea socială.
La fel ca Ponta, Băsescu are și el personalități multiple, și în 5 minute s-a sucit de la promotor la neutru față de proiect, acum dorind referendum pe această temă. Dacă tot ne ținem de șotii, nu ar trebui să extindem referendumul și la Ungaria?
Politicienii noștri sunt o combinație rară de prostie, inconsecvență și coruptibilitate. Poate îi mai trezim noi, că la școală nu îi mai putem trimite. Ei cred că pot păcăli și manipula în voie, dar nu înțeleg că societatea este deja mai departe decât pot ei speră să ajungă.
Presa alternativă a fost la înălțime, însă o bună parte a presei mainstream a stat ca struțul cu capul în nisip. E și asta o formă de libertatea presei?
Voi știți mai bine. Tăcerea presei, și în unele cazuri bagatelizarea protestului, mi se par suspecte și de înțeles. Uitați-vă la sumele cheltuite de Roșia Montană Gold Corporation pe publicitate. În plus, multor organizații media le este teamă să își supere stăpânii politici, care, la rândul lor, au fost convinși pe alte canale de RMGC. Din păcate nu ne putem baza pe presă, așa că trebuie să construim mijloace de informare alternativă. Deja o facem.
Interviul integral se regăsește în revista Academia Cațavencu, numărul 36, disponibil de luni la toate punctele de presă din țară.
Vezi și:
