În ciuda dizabilității pe care o are și a faptului că trăieşte în România, Iulian Crăciun a reușit să-și facă o firmă IT de succes, bașca să-și și întemeieze o familie. Acum candidează la Senat contra lui Dan Voiculescu, vrând să arate românilor că nu există „nu pot”, ci doar „nu vreau.” Și, cu voia alegătorilor, poate să existe şi un „nu miau!”.
Reporter: De ce crezi că statul român oferă atâtea pomeni unor oameni zdraveni, care ar putea munci, dar nu asigură nici măcar strictul necesar persoanelor cu dizabilităţi reale?
Iulian Crăciun: Pentru că… este greu nu să le dai, ci să faci un program coerent. Întotdeauna când vrei să faci un program coerent, ceva viabil, e nevoie de foarte multă muncă. O să-ți dau un alt exemplu, nu neapărat legat de dizabilități, ci de sărăcie. Sunt foarte multe ONG-uri care se ocupă doar cu întrajutorarea și sunt foarte puține care se ocupă de educație. Problema e: când ești educat, nu mai ai nevoie de ajutor. Eu nu spun că trebuie să existe numai doctori, numai ingineri, nu aceasta e ideea. Ideea e ca fiecare să se autodepășească.
Rep: Intrând în Forța Civică, bănuiesc că în spectrul politic te plasezi mai degrabă spre dreapta, decât spre stânga…
I.C.: Un pic mai spre dreapta, da. Nu sunt pe extrema dreaptă, ca să zic așa. Nu sunt nici adeptul statului asistențial, dar nici adeptul statului care să nu intervină deloc. Întotdeauna calea de mijloc e mai bună.
Rep: Te-ai simţit vreodată ajutat de acest „stat social” care se laudă atâta cu grija faţă de cei slabi?
I.C.: Cred că România e un stat social doar cu numele, în sensul că ajutorul este foarte disipat și foarte prost aplicat.
Rep: Ţi-e frică de Dan Voiculescu, contracandidatul tău din partea USL?
I.C.: Nu. Nici nu cred că ar fi cazul să-mi fie frică. Totuși, suntem, cel puțin așa îmi place mie să cred, în secolul 21 și este momentul la care toate aceste lupte se pot duce în mod civilizat, iar la o luptă civilizată contează numai războiul intelectual.
Rep: Te temi că armata de trepăduşi şi tonomate aflată în solda Mogulului va încerca să te atace sub centură? Eu ştiu, să-ţi găsească amante, conturi ascunse, varicelă nedeclarată în clasa a patra…
I.C.: Am luat în calcul și posibilitatea să apară un film cu mine scuipând o sămânță pe stradă când eram în clasa întâi. Dar tind să cred că, mergând eu pe un mesaj pozitiv, dacă vor încerca să mă atace, în condițiile în care chiar nu au cu ce, asta le va face mai mult rău. Va fi un efect de bumerang. Strategic și logic vorbind, ar fi mult mai câștigați dacă ar duce o luptă cinstită. În niciun moment nu mi-am considerat adversarul o persoană lipsită de inteligență. Merg pe ideea că Voiculescu, fiind un om pragmatic, e mai câștigat dacă duce o luptă curată. Totuși, pe Antena 3 au apărut niște comentarii cum că aș fi doar o marionetă pentru altcineva. M-am gândit să le răspund că singurii oameni care se află în spatele meu sunt cei care îmi conduc scaunul cu rotile.
Rep: Dan Voiculescu dispune de fonduri imense pentru campanie. Cum crezi că o să-i poţi face faţă?
I.C.: Fondurile mele, în momentul de față, vin de la prieteni și, în curând, vor veni și din donații. Inițial, și eu m-am gândit foarte mult la acest aspect. OK, exact cum ai zis și tu, fondurile mele sunt limitate, pe când cele ale adversarului meu sunt practic nelimitate. Am rămas însă foarte surprins că am primit cereri să îmi fie donați bani, dar și pur și simplu să primesc ajutor din America, din Germania, de la români de-acolo. De aceea nu-mi fac probleme de resurse.
Rep: Sectorul 4 este, de ani buni, fieful electoral al USL. Aici, primarul Piedone face minuni de-a dreptul biblice pentru alegători. Tu ştii să faci minuni?
I.C.: Sunt convins că, în Sectorul 4, USL are un statut mai ridicat în fața doar a unui procent din cetățeni. Eu mă adresez celuilalt procent, care este mult mai mare și nu a fost la vot. Ceea ce încerc să fac prin candidatura mea a fost și motivul pentru care am acceptat, şi anume să-i determin pe oamenii care s-au săturat, cărora nu le plac politicienii, și aici mă refer și la stânga, și la dreapta, să facă ceva. Eu m-am dus să mă lupt. Am făcut primul pas, ajută-mă și tu cu pasul doi, vino la vot. Nici măcar nu le spun: „Votează-mă!”, ci doar votează, ca să fii convins că acela care câștigă reprezintă majoritatea absolută, nu cea prezentă la vot.
Rep: Există, şi în Sectorul 4, şi în restul ţării, o majoritate tăcută, care tot de ani buni nu merge la vot. Teoretic, cine reuşeşte să convingă această majoritate să-l voteze, acela poate câştiga scrutinul. Crezi că ai să reuşeşti?
I.C.: În primul rând, voi schimba mesajul. Până acum, la noi, campania electorală la ambele părți a fost un concurs de miss: eu vin și fac țâșpe kilometri de autostradă, enșpe piste de avioane, nu știu câte porturi. Eu nu zic „Vin și fac!”. Eu zic „Am făcut!”. Eu am avut soarta împotrivă, am întors-o în favoarea mea. Totul mi-a fost potrivnic și am răsturnat situația în favoarea mea. Eu am venit să mă angajez la cetățean. Ca la orice job, eu fiind foarte pragmatic, nu zic ce voi face din prima. Mai întâi, vorbesc despre ce am făcut.
Rep: Să presupunem că vei ajunge în Parlament. Cum vei reuşi să treci proiectele tale de lege, având în vedere cât de obtuzi sunt mulți dintre parlamentarii noștri?
I.C.: Nu cred că voi face din prima minuni, dar orice schimbare începe cu un pas. Sunt convins că alături de mine în Parlament vor intra și oameni cu bun simț, iar în momentul în care sunt mai mulți, inerent schimbarea va începe să se propage. Nu merg pe dictonul „Votați-mă și într-o sută de zile veți trăi ca în Germania!”.
Rep: De ce ai ales „Forța Civică” drept partidul din partea căruia vei candida?
I.C.: Forţa Civică fiind o formațiune nouă, alcătuită din mulți oameni noi, probabilitatea de a ieși ceva rău era mai mică. Ca în cazul unei case: când o faci de la zero, probabilitatea să o faci bine este mai mare decât dacă iei una veche și o cârpești.
