La fel ca burghezul lui Moliere care și-a dat seama că a vorbit în proză toată viața lui, și Curtea Constituțională din Republica Moldova a ajuns săptămâna trecută la concluzia că, până la urmă, tot limba română vorbesc și ei. Scriitorul basarabean Mihail Vakulovski nu pare surprins: el știe că și dincolo și dincoace de Prut s-a vorbit mereu aceeași limbă.
Dacă am fi stat de vorbă acum două săptămână am fi avut nevoie de dicționarul româno-moldovenesc al lui Voronin?
Fireşte… şi aşa mai departe, cum ar zice un personaj de-al lui Cehov.
Cum crezi că o să fie afectați scriitorii moldoveni? Până acum păreau excentrici pentru români, doar scriau într-o limbă străină, nu?
Până acum eram harmsieni, iar acum suntem urmuzieni. Putem glumi oricât pe tema asta, dar adevărul e că deşi e o decizie legislativă foarte importantă, basarabenii au vorbit mereu limba română şi nu se poate schimba nimic odată cu oficializarea unui fapt cunoscut de toată lumea, mai ales că-n R. Moldova se vorbeşte dintotdeauna limba română, învăţămîntul e în limba română, manualele de limbă maternă erau şi pînă acum de limbă română „şi aşa mai departe”. „Legalizarea” limbii române în R. Moldova e exact ca actul meu de căsătorie. Am locuit împreună cu iubita mea (româncă) vreo opt-nouă ani înainte să oficializăm relaţia (pentru neamuri, cred), iar după asta trebuia să fiu… „afectat” cumva? Nu, totul e exact ca înainte. Şi pînă astăzi basarabenii au vorbit româna, şi astăzi au vorbit exact la fel ca şi ieri.
Unde își doresc prozatorii și poeții moldoveni să aibă mai mult succes: în România sau în Mama Rusie?
Depinde de fiecare. Cred că şi pentru scriitorii români ar fi un vis succesul în Rusia, pentru că dacă ţi se publică o carte acolo – vei avea tiraje inimaginabile aici. Cum glumea tata – scriitorii sovietici moldoveni sunt foarte slabi, dar destul de buni în traducerile ruseşti. Dar noi avem un scriitor foarte tare de limbă rusă – Vladimir Lorcenkov, care a luat cele mai mari premii ruseşti, romanul său fiind în lista scurtă a celor mai bune (5) romane ruseşti ale anului. Un scriitor rus care mai locuieşte la Chişinău, tradus în foarte multe limbi, nu şi în română… deocamdată.
Până la unirea politică, ne-am unificat lingvistic. E de-ajuns sau ar trebui mai mult?
„Şi aşa mai departe”. Noi eram uniţi lingvistic dintotdeauna… Nu era nevoie de nici un act pentru asta.
Republica Moldova i-a arătat degetul mijlociu lui Putin și a ales un drum european. E bine, e rău sau om trăi și om vedea?
R. Moldova trebuie să-şi urmeze drumul şi interesele indiferent de cine e sau va fi preşedintele Rusiei sau al României („şi aşa mai departe”), atâta vreme cât e stat suveran şi independent. Acum Europa sună mai bine decât Euroasia, doar mărimea nu (mai) contează… „şi aşa mai departe”.
