Vintilă Mihăilescu e un antropolog cunoscut, ba chiar celebru în unele cercuri destul de largi, ceea ce este, să recunoaștem, un lucru foarte rar într-o țară în care notorietatea aparține fotbaliștilor și pițipoancelor. Chiar despre această țară am vorbit cu Vintilă Mihăilescu, despre țărani și țigani, despre politicieni care-și fac PR la înmormântări, dar și despre românii creștini care se roagă cu o jumătate de gură și cu cealaltă jumătate înjură de dumnezei și sfinți.
Reporter: Mergeți mult prin România. Unde găsiți mai mulți țărani, la sat sau la oraș?
Vintilă Mihăilescu: La muzeu.
Dacă eternitatea s-a născut la sat și țăranul, după cum ați spus dvs., a murit, cu cine copilărește acum eternitatea? Sau s-a mutat la oraș?
A fost scoasă la pensie, ca să lase locul alteia, mai tinere
Românul în 1990, optimist și încrezător, vizavi de românul depresiv, egoist și manelizat din 2013. Cum de am ajuns aici? Ce urmează?
În 1990 visam. Prin 2000 am început să ne trezim la realitate, doar că între timp aceasta fusese deja ocupată de cei „vigilenți“ și noi am rămas doar cu visul. Și ca să mai visăm totuși încă puțin, i-am pus pe maneliști să ne cânte că avem valoare și suntem ăi mai tari baștani. Sau am plecat în străinătate. Ce urmează ? Rezistența prin cultură, tinere, rezistența prin cultură ! Dacă nu știi ce-i aia, vino la moșu’ să-ți explice. Sau privește cu mai multă atenție în jur, o groază de tineri o practică deja !
Turcii au luat foc, bulgarii și-au scos cefele în stradă. Un parc, o corupție la nivel înalt îi fac pe alții revoluționari. Noi așteptăm să explodeze mămăliga? Și dacă doar fâsâie?
Lipsă de imaginație… Ei cred că mai rău de atât nu se poate și atunci disperarea îi scoate în stradă. Noi știm că se poate, așa că ne mai facem o cafea și așteptăm. Dar particularitatea mămăligii este tocmai asta : explodează când nu te aștepți și fără a da în clocot !
Țiganii – pardon, romii. Președintele nostru tocmai le-a omagiat Regele. Nu-i cam mult?
Dacă, Doamne ferește, moare un parlamentar care nu-i reprezintă decât pe cei vreo sută de clienți și zece rude, toată suflarea politică îi va aduce un omagiu. Președintele așteaptă să moară omul care reprezintă – treaba lui cum – vreun milion de concetățeni ca să-și aducă aminte de acesta. Nu-i cam puțin ?
Ce e aia „muzică populară“? Marioara Murărescu sau văru’ Săndel?
Muzică populară este ce naște din popor, iar „poporul“ erau țăranii. Dat fiind că nu mai există țărani, nu mai există nici muzică populară, decât aceea moștenită din popor. Henri Stahl îi spunea poporană, pentru a o deosebi de aceea populară, culeasă sau aleasă de Marioara Murărescu & co., adică acea parte a muzicii poporane care place și boierilor, și citadinilor, mă rog, la tot neamu’. În prezent există, ca pretutindeni, cultură de masă, care are și o componentă mai locală și rurală, care a înlocuit mai vechea muzică poporană. Nu prea mai seamănă cu cea de altă dată, drept care mulți o consideră kitsch. Mofturi ! Este cât se poate de „autentică“, doar că nu mai cântă despre mioare – și nici despre tractoare – ci despre mondializare…
Maneaua. Nu-i ciudat că mitocanul secolului XXI e mai manelizat decât boierul fanariot?
N-are nici o legătură ! Muzical, maneaua actuală se înrudește cu aceea turcească veche, dar este mai degrabă un copil din flori al acesteia, care și-a păstrat doar numele de familie. Are însă cu totul altă fire. Cât despre mitocan, așa o fi, doar că atunci le mitocain c’est nous, vorba mea, căci nouă ne cântă la ureche maneliștii !
După statistici, 96% din români cred în Dumnezeu și, concomitent, 46% își fac programul zilnic după horoscop, iar vrăjitoarele prosperă. Ziceți-ne-o de la obraz: chiar suntem creștini?
Dacă eu cred cu tărie că sunt creștin și mai cred că la biologie ar trebui predat creaționismul și nu evoluționismul, ba mai consider și că cineva care nu este la fel de creștin ca mine nu are ce să caute în politică, adică nu are cum să conducă țara, înseamnă că suntem o țară al dracului de creștină, Doamne iartă-mă ! Creștini români, adică cu frica lui Dumnezeu, dar înjurând de toți dumnezeii, habotnici, dar mergând la biserică doar din an în Paște, respectând toți sfinții, dar invocându-i în descântece și așa mai departe. Creștinism de țară, ce să-i faci. Așa a fost întotdeauna, doar că acum a pierdut cei șapte ani de acasă…
Care sunt idolii noștri? MM Stoica, Serghei Mizil, Mama Natură?
Toți cei pe care ni-i prezentați voi, cei din media.
„Să moară capra vecinului“. De ce-și urăște românul vecinul – de scară, de bloc, de județ, de țară?
M-am tot întrebat și eu. Cred că din lipsă de încredere, din suspiciune. Țăranul nu are încredere în străin, iar străin este și cel venit în sat doar de 20 de ani și străin este tot ce trăiește dincolo de hotarul satului. Iar când și el s-a mutat la oraș, toți au devenit străini. Chiar și el însuși, drept care, uneori, își omoară și capra proprie…
Iau 3 la bac, postează pisicuțe pe feisbuc, își încleiază creasta cu gel și-și tatuează pe spate ideograme chinezești. Ce fel de adulți o să fie adolescenții de azi?
Adulții de mâine, ce altceva !? Asta-i întrebare de Moș Bodrîngă, zău așa !
Dacă ați risca să faceți asta, cum ați descrie, în câteva rânduri, România anului 2013?
Hopa-Mitică, nu se-ndoaie, nu se strică. Doar rămâne tot Mitică…
E chiulangiu, leneș, mincinos, lipsit de competențe. Și totuși îl vom vota, cum i-am votat și pe alții. Spuneți-ne că nu e adevărat!
De ce să vă mint ? Deși cred c-a pus-o de mămăligă…
Dan Mazilu, Răzvan Prițulescu
Publicat în AC, NR. 35
