Evident c-ar fi bine, ba chiar indicat, cum să rămână, săracele, fără nume? Se pot crea confuzii grave printre meteorologi din cauza asta! De pildă, acum câţiva ani, la Făcăieni au fost mai multe tornade. E, cum mai ştim noi azi care a fost mai puternică dac-am fost proşti şi nu le-am pus nume? Că aţi văzut pe vremuri cum era: ciuma lu’ Caragea, molima lui Ipsilante, ştia omul despre ce vorbea. Ei, ia să le fi chemat acu’ pe tornadele astea pe una Marişica, pe una Viorica, alta era situaţia! La fel cu seismele: ar trebui să le dăm, de pildă, nume de femei din politică. Ălora mai slabe să le spunem Daciana, Roberta, Elena… Alea mai babane să se cheme Sulfina sau Olguţa şi, dacă vine unul peste 7 grade, să-i spunem, normal, „seismul Norica”!
Dom’le, ca la multe alte chestii, eu zic că ar fi bine să ne americanizăm și la partea asta cu denumirile pentru dezastre naturale, că doar de când cu încălzirea globală avem și noi tot felul de tornade sau uragane. Totuși, dacă e s-o facem, propunerea mea e ca numele să vină din lumea politică. Sper că e clar de ce: nimic nu poate fi un sinonim mai bun pentru dezastru în România decât numele politicienilor noștri. Adicătelea io mă gândesc cam așa: dacă vom avea vreodată prin București un uragan care o să-l plagieze pe Sandy, să-i spunem Ponta. Pentru tornadele mai adormite și obosite, numele perfect este Căcărău. Nu în ultimul rând, dacă o să vină vreodată o urgie cu gheață prin Grădina Carpatică, o să știm să ne păzim de taifunul Băsescu.
E cazul să vă suflu în urechi că eu nu sunt de acord?! La cât de sexişti sunt americanii când pun uraganelor doar nume feminine, cum ar fi la noi, unde sindromul macho e mai vechi şi mai dăinuitor decât căluşarii? Nu avem noi vijelii, tornade şi alte aspiratoare naturale, câte aspirante artificiale trec pe sistem turbo prin spaţiul public românesc! Gândiţi-vă doar câte Monici ar fi anunţate, ar trebui generalizat buletinul meteo pe dezbrăcate. Eu, una, nu am nimic cu tradiţionalul Busuioc, îi doresc să-şi facă rolul vieţii până la pensie. Deci, eu spun un nu hotărât şi furtunos, de parcă voi, misoginilor, v-aţi sinchisi de vânticelul meu. Însă nu pot să nu vă întreb, nu sunt apariţiile astea mondene nişte calamităţi deja? Că asta e tot ce au ele de la Mama Natură!
