Sincer până la uluire, Prim-Ministrul nostru le-o taie scurt coioţilor hăhăitori din România: "Mă uit şi eu uluit la televizor pentru că nu am alte informaţii. Nu pot decât să mă uit, nu am alte informaţii. În rest, vreau să vă spun un singur lucru – nu vă aşteptaţi de la mine să mă adaug corului de şacali şi hiene rârâite care sar acum pe Sorin Oprescu. Eu nu o să spun nimic rău de el."
O frază a lui Victor Ponta este întotdeauna mai plină de înţelesuri, mari şi mici, decât opera altora într-o întreagă viaţă. Ia să vedem, vorba la zi a poporului, ce avem noi aici:
1. Păi, în primul rând, trebuie observat (mergând pe ideea obligatorie că un Premier român spune adevărul şi numai adevărul) că nu-i mare şmecherie să fii Prim-Ministru la noi. Nu primeşti mai multe informaţii decât sorbitorul cu nesaţ al buzelor lui Gâdea. Ba chiar eşti puţin handicapat în privinţa asta, deoarece nu găseşti timp tu, ca Şef al Guvernului, să stai în faţa televizorului cât o face alegătorul neamului.
2. Este clar că un Premier PSD nu se poate adăuga incriminatorilor de corupţi decât când ei (corupţii) provin din rândurile "oamenilor lui Băsescu". Aici se întâlneşte în idei foarte bine cu Băsescu, care şi acum o vede pe Elena Udrea neprihănită şi viitor primar al Capitalei. Dacă acela purtat cu cătuşe îţi este prieten politic sau de oricare alt fel, primele ipoteze de luat în calcul sunt: înscenare, comandă politică, răzbunare josnică.
3. Logic şi după deducţia pontistă, cei care îi atacă pe corupţii prinşi în fapt sunt şacali şi hiene; pe deasupra şi cu defecte evidente de vorbire, cum ar fi rârâiala. În PSD, prima condiţie obligatorie ca să fii acolo este să nu te rârâi, respectiva deficienţă fiind şi motivul pentru care Geoană a fost mutat definitiv la Dăbuleni.
4. Dl Prim-Ministru nu-şi permite, în virtutea eleganţei funcţiei sale, să spună ceva de rău despre demnitarii hoţi surprinşi în acţiune. La fel a procedat în toate cazurile, indiferent de opţiunea politică, nerostind niciodată ceva de rău despre Udrea, Videanu şi alţi beneficiari ai prezumţiei de nevinovăţie.
Ne oprim aici, fără a avea pretenţia de a fi epuizat bogăţia de sensuri dintr-o rostire VV Ponta. O aşteptăm pe următoarea, sigur ne va îmbogăţi abilităţile logice ce rămân mereu cu umilinţă în urma înaintatelor filosofii oratorice ale domniei sale. Iar tuturor hienelor rârâite le recomandăm să mai ia şi ele o piatră în gură ca Demostene, sau măcar ce le oferă cu subînţeles Ponta când se exprimă oral.
