Legea pentru combaterea defăimării inițiată de Livache Dragnea seamănă cu un șut în propria dantură pe care politicianul de pe coclaurile Teleormanului și l-a aplicat fără rezerve. După ce ambasada SUA a afirmat că legea care promovează toleranța în detrimentul libertății de exprimare este o tâmpenie, fostul rocker de baltă Livache s-a executat prompt. Bandiții din comisia juridică a Camerei Derutaților au castrat legea și i-au scos colții. Așa se face că acest Mic Jegăr, în calitate de inițiator, și-a exprimat adeziunea la poziția imperialiștilor americani și a anunțat că legea concepută inițial ca un bocanc în gura defăimătorilor va deveni un șut violent în ouăle inițiatorului. Dispar sancțiunile, dispare defăimarea și apare triumfător promovarea toleranței ca valoare supremă. Imbecilitatea acută care răzbate din această nouă formulare prin care ciomagul este înlocuit cu zăhărelul inutil ne arată câte parale face inteligența incontestabilă a lui Livache. Este evident că, întocmai ca boul care rămâne consecvent indiferent câte ciomege și-ar lua pe spinare, și Livache intenționează să nu pice de fraier și să renunțe la legea lui imbecilă rămas acum fără obiectul muncii. Deși micul rocker (vă reamintim că în tinerețe Livache era rocker și avea o trupă de nervoși ce au fondat apoi trupa de tunuri financiare Tel Drum care concertează și astăzi pe banii statului) susține că n-a încercat să pună botniță criticilor, trecutul său de baron local îl trădează. În cele ce urmează vom relata un episod relevant care-l arată pe Livache în adevărata lui dimensiune de flăcău tolerant.
Livache contra Gazeta de Sud Est
Pe când era baron local și dădea ora exactă la Telemorman, județul cel mai amărât din România, Livache s-a confruntat cu un fenomen neașteptat. În primăvara anului 2008, din senin, în județul său s-a declanșat o ploaie de precipitații sub formă de dezvăluiri incendiare. Cităm titluri la întâmplare: „Liviu Dragnea, baronul imobiliar“, „Bezna în enclava lui Dragnea“, „Gașca lui Dragnea face poștă Tel Drum SA“. Precipitații, zic? Fals! Inundații, grindină, vânt cu aspect de viscol! Vă dați seama, într-un județ în care ziarele locale se deschideau cu ample dezvăluiri despre realizările lui Dragnea și respectivele publicații erau cumpărate cu vraful de primării și distribuite forțat localnicilor, să apară asemenea nemernicii! Pocnit direct în freza lui de băiat de prăvălie, Livache a gândit o strategie de combatere pe mai multe direcții. În prima fază a încercat să rupă difuzarea. Din cauză de exces de democrație, în Teleorman nici un difuzor de presă n-a dorit să preia ziarul care, atenție, era gratuit. Nici măcar golanii de la Rodipet, care erau obligați să-l preia, n-au vrut să-l supere pe Conducător. Numai că băieții care-l produceau pe ziar au găsit formula să-l distribuie cu activiști PD-L. Săptămânal, 10.000 de exemplare pline cu defăimări documentate inundau câmpiile mănoase ale Teleormanului.
Atunci Livache a pus la bătaie niște bănet și a încercat să cumpere ziarele de la distribuitori. N-a prea mers, că nu mulți au acceptat târgul. Din rândurile noastre am avut și eroi. La Roșiorii de Vede distribuitorii volanți au fost amendați de poliția comunitară la ordinul primarului, am și uitat cu dracul îl chema, și li s-au confiscat ziarele. Dar am rezistat, am scos măsuțe în fața redacției din Alexandria, iar ziarul a penetrat aproape peste tot. Prin instituțiile publice se citea prin băi, tras la copiator, iar pe stradă oamenii făceau coadă să-l ia de la difuzori.
Învins pe toată linia, bietul Baron a dat o fugă la judecători și, în disperare de cauză, a apelat la varianta „Dama cu camelii”. Adică ne-a dat la cremenal. Dar nu pentru calomnie sau insultă, ci pentru a obține nici mai mult nici mai puțin decât interzicerea difuzării ziarului în județ pe perioada campaniei electorale! Adică să facă instanța ceea ce nu putuse el prin mijloacele de tip mafiot pe care le utilizase. Aici se impune o precizare. Livache a gândit bine. Nu ne-a dat în judecată pentru calomnie, pentru că la Judecătorie am fi venit cu dosarele să ne apărăm. Căci aveam și avem și acum stive de dosare care arătau cât de cinstit era Livache și ce curată era imensa lui avere. Din păcate nu ni le-a cerut nici un organ niciodată. Ne și umflă râsul când vedem cum vor să-l înfunde procurorii DNA cu găinăriile de la referendum.
Portretul baronului la tinerețe
„Este de notorietate faptul că, subsemnatul, îmi desfășor activitatea în mod legal, aducându-mi contribuția la progresul economico-social al județului Teleorman de o lunga perioada de timp și că nu am avut probleme legale. Consider ca afirmațiile prin care subsemnatul sunt calificat ca autor al infracțiunilor de trafic de influență, fals în declarații ș.a.m.d., afirmații făcute prin intermediul presei, sunt de natură să mă expună disprețului public. Arăt de asemenea că – atât în cercul de prieteni, cât și din societate – sunt cunoscut ca un om onest, gospodar și responsabil, aceste atribute fiindu-mi respectate atât pe raza județului Teleorman, cât și la nivel național, fiind cunoscut ca un membru marcant al unui partid politic important“.
Acest delir de tip auto-felație, ca să ne exprimăm metaforic, nu reprezintă afirmații rostite de Livache în fața oglinzii, ci afirmații făcute în scris în cererea de suprimare a ziarului adresată Judecătoriei Alexandria. Bietul baron se credea mare gospodar într-un județ unde oamenii sunt săraci și responsabil într-o urbe în care porcii se hrăneau din coșurile de gunoi stradale. În mod eronat Livache considera că noi îi afectăm imagina pentru că am descris fapte cuprinse în documente care ilustrau cinstea lui proverbială. Iată, spre exemplificare, un exemplu de defăimare despre care Dragnea zice că-l expunea oprobiului public:
În 2005, din 247 de miliarde alocate la nivel național de guvern pentru combaterea efectelor inundațiilor, 196 de miliarde au intrat direct în conturile Tel Drum. Mai mult, H.G 904 din 11 august 2005 a fost elaborată astfel încât încredințarea lucrărilor să se facă prin negociere cu o singură sursă, dacă sursa respectivă avea capacitatea tehnică de a realiza respectivele lucrări. Şi cum Tel Drum avea celebrul tren reciclator, tot bănetul plecat din pixul lui Tăriceanu a ajuns fix în conturile lui Dragnea fără licitații. Şantaj, mită, golănie? Da, şi iată de ce. În primul rând că în Teleorman nu au existat cazuri de drumuri impracticabile sau localități izolate. În al doilea rând, toate lucrările cu caracter aşa zis urgent au însemnat de fapt reprofilarea şi sporirea capacității portante a uliţelor comunale. Mai pe românește spus, drumurile din 16 localități au fost pur şi simplu pietruite şi nimic mai mult. De aici ar trebui să înceapă drumul spre puşcărie al lui Dragnea şi al celor din guvern care au girat acest furt din bani publici la drumul mare!
E la mintea cocoșului, deci și a lui Livache, că defăimarea putea fi verificată foarte ușor și că arestarea pentru 30 de zile a lui și a lui Tăriceanu era perfect posibilă. Cam așa îl defăimam noi pe Dragnea în 10.000 de exemplare săptămânal.
Judecătoria i-a dat flit domnului Liviu fapt pentru care gășcuța a apelat la organele cu pulan. Și s-a pornit o anchetă milițienească în toată regula la plângerea lui Livache care, după mintea lui, ne-a acuzat că difuzăm informații false! Vreo câteva zeci de oamenii care au difuzat ziarul au fost luați de gabori la audieri într-o anchetă nemaivăzută în Telemorman. Noroc că și în acest caz a existat un magistrat cu scaun la cap care a înțeles repede despre ce era vorba și care, cu tact, că omul era la putere, a clasat dosarul. Acțiunile îndrăznețe ale lui Mic Jegăr nu au trecut, însă, neobservate.
USA contra Jegăr
Atunci, ca și acum, o singură mare putere a avut curajul să ne ia apărarea. Nu Traian Băsescu, care era președinte și care n-a avut timp să apere drepturile unor bieți cetățeni, adică noi. A fost nevoie de o putere nucleară ca USA, care a tras spada din teacă și a grăit cam așa în raportul Departamentului de Stat cu privire la respectarea drepturilor omului în România:
February 25, 2009 – Bureau of Democracy, Human Rights, and Labor
At the end of April Liviu Dragnea, a Social Democratic Party (PSD) member and then-president of the Teleorman County Council, asked the civil court in Alexandria to prohibit distribution of the daily Gazeta de Sud Est until the end of the local electoral campaign. Dragnea claimed that the daily published false statements about him. The court rejected the request. (http://romania.usembassy.gov/2008_hrr.html)
Nesimțiții din PSD în frunte cu nea Geoană democratul au tăcut ca godacii în păpușoi. Nea domnul Traian Băsescu a tăcut la fel de inteligent deși era președinte și era organ. Mai mult, aflasem noi, ceea ce scriam despre Dragnea se afla în copie la Cotroceni. Un singur ziar a scris ceva și a consemnat două declarații.
Eu, întrebat în mod clasic cum comentez și de ce ziarul e distribuit de pedeliști, ziceam așa: „Nu văd care este ilegalitatea ca publicația noastră să fie distribuită de membrii PD-L, că doar nu o să fie distribuită de cei ai PSD! Ce reacție pot să am la o asemenea inepție? Domnul Dragnea încalcă Constituția, dreptul la liberă exprimare și vrea să instituie cenzura. Noi am apărut în Teleorman pentru că trusturile de presă de acolo sunt sub papucul lui. M-aș bucura ca domnul Dragnea să ne fi chemat și în instanță în penal pentru că ar fi un prilej să demonstrăm fapte care par și pentru un nespecialist infracțiuni, dar și faptul că ceea ce am scris a fost întotdeauna bine documentat și ca unicul nostru scop este acela de a arată traseul banilor publici din județ“.
Cristian Diaconescu, pe atunci purtător de cuvânt al PSD și fost ministru al Justiției a grăit astfel: „Ideea în sine de a închide o publicație nu rezolvă o problemă. Ideea de a suprima un glas de presă nu trebuie asociată cu un partid de stânga“. Ziarul se numea Cotidianul iar în ziua în care a publicat aceste opinii nu a fost distribuit în Teleorman nici măcar către abonați.
Întrebare: mai poate crede cineva după ce știe toate astea că Livache a fătat legea defăimării ca să-i apere pe defavorizați? Dacă da, atunci e pesedist! Sau tâmpit. Pentru că nici măcar Mic Jegăr nu mai crede că a făcut o lege să ne reguleze câtă vreme tot ce a reușit a fost să se reguleze singur.
Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 2 (1201) – 22 februarie-6 martie 2016
